retorism definitie

11 definiții pentru retorism

RETORÍSM s. n. Abuz de figuri și de elemente retorice, elocvență afectată, prețioasă, artificială. – Din retoric.
RETORÍSM s. n. Abuz de figuri și de elemente retorice, elocvență emfatică, vorbărie pompoasă, lipsită de conținut. – Din retoric.
RETORÍSM s. n. Elocvență seacă, vorbărie pompoasă și lipsită de conținut. Izgonea din juru-i ca pe ceva brutal retorismul patriotic. SADOVEANU, E. 173.
retorísm s. n.
retorísm s. n.
RETORÍSM s. v. afectare.
RETORÍSM s.n. (Peior.) Abuz de figuri și de elemente retorice; elocvență seacă, vorbărie goală și emfatică, lipsită de idei. [< retor(ic) + -ism].
RETORÍSM s. n. abuz de figuri și de elemente retorice; elocvență emfatică, lipsită de idei. (< retor/ic/ + -ism)
RETORÍSM n. 1) Caracter retoric. 2) Abuz de elemente retorice; elocvență afectată; exces de cuvinte bombastice. /Din retoric
RETORISM s. afectare, artificialitate, cîntare, emfază, grandilocvență, manierism, patos, prețiozitate. (~ în stilul cuiva.)
RETORÍSM s. n. (< retor, cf. lat. rhetor, it. retore, fr. rhéteur, ngr. ritor + suf. -ism): elocvență seacă, vorbărie goală și emfatică, lipsită de idei.

retorism dex

Intrare: retorism
retorism substantiv neutru