Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru retoric

RET├ôRIC, -─é, retorici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu prin m─âiestria argumenta╚Ťiei, frumuse╚Ťea stilului ╚Öi a limbii etc.; ansamblul regulilor care ajut─â la ├«nsu╚Öirea acestei arte. ÔŚŐ Figur─â retoric─â = form─â expresiv─â a vorbirii, care ├«nfrumuse╚Ťeaz─â stilul, d├óndu-i mai mult─â vigoare ╚Öi caracter sugestiv. ÔÖŽ (Peior.) Declama╚Ťie emfatic─â, elocven╚Ť─â ampl─â ╚Öi afectat─â. 2. Adj. Care apar╚Ťine retoricii (1), privitor la retoric─â. ÔÖŽ (Peior.; despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic, afectat. [Var.: (├«nv.) rit├│ric─â s. f.] ÔÇô Din (1) ngr. rit├│riki, lat. rhetorica, it. retorica, fr. rh├ętorique, (2) lat. rhetoricus, it. retorico, fr. rh├ętorique, gr. ritorik├│s.
RET├ôRIC, -─é, retorici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu de juste╚Ťea ideilor expuse printr-o argumenta╚Ťie bogat─â, riguroas─â, pus─â ├«n valoare de un stil ales; ansamblul regulilor care ajut─â la ├«nsu╚Öirea acestei arte. ÔŚŐ Figur─â retoric─â = form─â expresiv─â a vorbirii, care ├«nfrumuse╚Ťeaz─â stilul, d├óndu-i mai mult─â vigoare ╚Öi caracter sugestiv. ÔÖŽ (Peior.) Declama╚Ťie emfatic─â, elocven╚Ť─â ampl─â ╚Öi afectat─â. 2. Adj. Care apar╚Ťine retoricii (1), privitor la retoric─â. ÔÖŽ (Peior.; despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic, afectat. [Var.: (├«nv.) rit├│ric─â s. f.] ÔÇô Din (1) ngr. rit├│riki, lat. rhetorica, it. retorica, fr. rh├ętorique, (2) lat. rhetoricus, it. retorico, fr. rh├ętorique, ngr. ritorik├│s, germ. rhetorisch.
RET├ôRIC, -─é, retorici, -e, adj. De retor; privitor la retoric─â, de retoric─â. Nu se nasc glorii pe strad─â ╚Öi la u╚Öa cafenelii? N-avem oameni ce se lupt─â cu retoricele suli╚Ťi ├Än aplauzele grele a canaliei de uli╚Ťi? EMINESCU, O. I 150.
ret├│ric adj. m., pl. ret├│rici; f. ret├│ric─â, pl. ret├│rice
ret├│ric adj. m., pl. ret├│rici; f. sg. ret├│ric─â, pl. ret├│rice
RETÓRIC adj. 1. (înv.) retoricesc. (Figură ~.) 2. v. afectat.
RET├ôRIC, -─é adj. De retor; de retoric─â. ÔÖŽ (Peior.; despre stilul, felul de a vorbi al cuiva) Afectat, emfatic. [Cf. lat. rhetoricus, it. retorico].
RET├ôRIC, -─é I. adj. care apar╚Ťine retoricii; de retor. ÔŚŐ (peior.; despre stil) afectat, emfatic. II. s. f. 1. arta exprim─ârii alese, utilizat─â ├«n scopul convingerii unui auditoriu; oratorie, elocven╚Ť─â. ÔÖŽ figur─â (de) ~─â = form─â de exprimare, ├«ntors─âtur─â de fraz─â care ├«nfrumuse╚Ťeaz─â stilul, d├óndu-i mai mult─â plasticitate ╚Öi vigoare. 2. (peior.) declara╚Ťie emfatic─â; afectare (< fr. rh├ętorique, lat. rhetorica, gr. rhetorike)
RET├ôRIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ╚Ťine de retoric─â; propriu retoricii. Tratat ~. 2) depr. (despre stil, exprimare etc.) Care abund─â ├«n fraze ╚Öi figuri nefire╚Öti. /<lat. rhetoricus, fr. rh├ętorique
retoric a. ce ╚Ťine de retor sau de retoric─â.
*ret├│ric, -─â adj. (lat. rhet├│ricus d. vgr. retorik├│s). De retor sa┼ş de retoric─â, de eloc┼şen╚Ť─â: exerci╚Ťi─ş retorice. S. f., pl. e ╚Öi ─ş. Arta care d─â regulele eloc┼şen╚Ťe─ş. Carte care trateaz─â despre aceast─â art─â: retorica lu─ş Aristotele. Eloc┼şen╚Ť─â afectat─â ╚Öi seac─â: asta e curat─â retoric─â! Figur─â retoric─â sa┼ş de retoric─â, expresiune sa┼ş ├«ntors─âtur─â p. a face cuv├«ntarea ma─ş vie ╚Öi ma─ş u╚Öoar─â de ├«n╚Ťeles. ÔÇô Se disting tropurile sa┼ş figurile de cuvinte (elipsa, silepsa, inversiunea, pleonazmu, metafora, alegoria, catacreza, sinecdoca, metonimia, e┼şfemizmu, antanaclaza, antonomazia, anadiploza, antifraza ╚Ö. a. ╚Öi figurile retorice propri┼ş zise or─ş de cugetare (antiteza, apostrofa, exclama╚Ťiunea, epifonema, interoga╚Ťiunea, anticipa╚Ťiunea, anafora, epifora, paronomazia, enumera╚Ťiunea, grada╚Ťiunea, reticen╚Ťa, ├«ntreruperea [suspensiunea], perifraza, ip├ęrbola, litota, preferi╚Ťiunea, prosopope─şa, ipotipoza ╚Ö. a.).
RETORIC adj. 1. (├«nv.) retoricesc. (Figur─â ~.) 2. afectat, artificial, bombastic, c─âutat, conven╚Ťional, declamator, emfatic, fals, f─âcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, preten╚Ťios, (fig.) pre╚Ťios, sun─âtor, umflat. (Stil ~, limbaj ~.)
RET├ôRIC, -─é (< fr., ngr.) s. f., adj. 1. S. f. Ansamblu de procedee (stilistice ╚Öi compozi╚Ťionale) ale expunerii orale (constituit─â ca art─â ├«n Antic. greco-latin─â: sofi╚Ötii, Platon, Aristotel, Demostene, Cicero, Quintilian), urm─ârind convingerea auditoriului prin m─âiestria argumenta╚Ťiei, frumuse╚Ťea stilului ╚Öi a limbii etc. ├Än Ev. med., num─âr├óndu-se printre cele ÔÇ×╚Öapte arte liberaleÔÇŁ, a devenit o ╚Ötiin╚Ť─â rigid─â, ale c─ârei reguli ╚Öi precepte erau asimilate mecanic. ├Än epoca modern─â a fost subordonat─â altor domenii (ex. ╚Ötiin╚Ťele juridice). Sin. oratorie. 2. S. f. (LIT.) Poetic─â. 3. Adj. Care apar╚Ťine retoricii (1), privitor la retoric─â. ÔŚŐ Figur─â r. = mijloc de expresie destinat s─â produc─â un efect ├«n discurs (text) ╚Öi care const─â ├«ntr-o abatere de la uzul comun. Sunt clasificate ├«n: figuri de sintax─â (inversiune, repeti╚Ťia), figuri ale g├óndirii (hiperbola, antiteza, litota, exclama╚Ťia etc.), figuri ale cuv├óntului sau tropi (metafora, metonimia, alegoria etc.). ÔÖŽ (Despre stil; de obicei peior.) Afectat, emfatic.
RET├ôRIC, -─é adj. (cf. lat. rhetoricus, fr. rh├ętorique, it. retorico): ├«n sintagmele interogativ─â retoric─â ╚Öi stil retoric (v.).
metatez─â retoric─â v. metatez─â.
sustenta╚Ťie retoric─â (lat. sustentatio ÔÇ×╚Ťinere ├«n suspensieÔÇŁ), figur─â ce reprezint─â o specie de communicatio, care const─â ├«n gradarea ├«ntreb─ârilor, ├«ntrerupte printr-o pauz─â, dup─â care urmeaz─â o acuzare nea╚Öteptat─â ╚Öi foarte grav─â; alteori, pauza este urmat─â, contrar a╚Ötept─ârii, de o ├«nvinuire mai u╚Öoar─â, care nu comport─â nimic criminal. ├Än acest caz, unii autori o numesc paradoxon, adic─â ÔÇ×inopinat─âÔÇŁ (Q., vol. III, p. 27) (A).

Retoric dex online | sinonim

Retoric definitie

Intrare: retoric
retoric adjectiv