retipărire definitie

2 intrări

17 definiții pentru retipărire

RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Pref. re- + tipări.
RETIPĂRÍRE, retipăriri, s. f. Acțiunea de a retipări și rezultatul ei. – V. retipări.
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Re-1 + tipări.
RETIPĂRÍRE, retipăriri, s. f. Acțiunea de a retipări și rezultatul ei. – V. retipări.
RETIPĂRÍ, retipăresc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. V. reimprima. Editura retipărește pe clasici.
RETIPĂRÍRE, retipăriri, s. f. Acțiunea de a retipări.
retipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retipărésc, imperf. 3 sg. retipăreá; conj. prez. 3 să retipăreáscă
retipăríre s. f., g.-d. art. retipărírii; pl. retipăríri
retipărí vb. tipări
retipăríre s. f. „tipărire”
RETIPĂRÍ vb. v. republica.
RETIPĂRÍRE s. v. republicare.
A RETIPĂRÍ ~ésc tranz. A tipări din nou; a republica; a reedita. /re- + a tipări
retipărì v. a tipări din nou.
retipărésc v. tr. (re- și tipăresc). Tipăresc ĭar.
RETIPĂRI vb. a reedita, a reimprima, a republica. (A ~ operele cuiva.)
RETIPĂRIRE s. reeditare, reimprimare, republicare. (~ operelor cuiva.)

retipărire dex

Intrare: retipări
retipări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: retipărire
retipărire substantiv feminin