Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru reticul

RET├ŹCUL, reticule, s. n. (Fiz.) Ansamblu de linii ├«ncruci╚Öate, de sc─âri gradate sau de alte semne, care intr─â ├«n construc╚Ťia unor instrumente optice ╚Öi are rolul de a permite vizarea direc╚Ťiilor, efectuarea de m─âsur─âtori etc. ÔÇô Din fr. r├ęticule, lat. reticulum.
RET├ŹCUL, reticule, s. n. (Fiz.) Ansamblu de linii ├«ncruci╚Öate, de sc─âri gradate sau de alte semne, care intr─â ├«n construc╚Ťia unor instrumente optice ╚Öi are rolul de a permite vizarea unei direc╚Ťii, efectuarea unei m─âsur─âtori etc. ÔÇô Din fr. r├ęticule, lat. reticulum.
RET├ŹCUL, reticule, s. n. (Fiz.) Ansamblu de linii orizontale ╚Öi verticale care se ├«ntretaie ├«n unghi drept ╚Öi care servesc la precizia viz─ârii ├«ntr-o lunet─â.
ret├şcul s. n., pl. ret├şcule
ret├şcul s. n., pl. ret├şcule
RET├ŹCUL s.n. 1. (Liv.) Desen sau structur─â av├ónd forma aproximativ─â a unei re╚Ťele, a unei plase. ÔÖŽ Plac─â transparent─â pe care sunt trasate la distan╚Ťe egale linii orizontale ╚Öi verticale ╚Öi care, a╚Öezate ├«ntr-o lunet─â, serve╚Öte la vizarea precis─â a obiectelor. 2. Forma╚Ťie anatomic─â cu aspect de re╚Ťea. [< fr. r├ęticule, cf. lat. reticulum].
RETICUL- v. reticulo-.
R├ëTIC, -─é adj., s. m. f. (locuitor) din Re╚Ťia, (Alpii centrali). ÔŚŐ (s. f.) limb─â neindo-european─â atestat─â ├«n trecut ├«n nordul Italiei. (< it. retico, fr. rh├ętique)
RET├ŹCUL1 s. n. 1. desen, structur─â de forma unei re╚Ťele, a unei plase. 2. ansamblu de linii ├«ncruci╚Öate, de sc─âri gradate etc. care intr─â ├«n construc╚Ťia unor instrumente optice, servind la vizarea direc╚Ťiilor, la efectuarea de m─âsur─âtori etc. 3. forma╚Ťie anatomic─â cu aspect de re╚Ťea. (< fr. r├ęticule, lat. reticulum)
RETICUL2(O)- elem. ÔÇ×re╚Ťea, reticulÔÇŁ. (< fr. r├ęticul/o/-, cf. lat. reticulum)
RET├ŹCUL ~e n. Re╚Ťea de linii ├«ncruci╚Öate realizate pe lame transparente, servind, ├«ntr-un aparat optic, la vizarea precis─â a obiectelor. /<fr. r├ęticule, lat. reticulum
*r├ętic, -─â adj. (lat. rh├íeticus sa┼ş r├íeticus). Geol. Se zice despre un strat din baza jurasiculu─ş. S. n. Reticu, stratu retic.
RET├ŹCUL (< fr.; lat. reticulum ÔÇ×plas─âÔÇŁ) s. n. 1. 1. (FIZ.) Ansamblu de linii ├«ncruci╚Öate, de sc─âri gradate sau de alte semne, realizate din fire sub╚Ťiri sau prin trasare pe lame transparente; intr─â ├«n construc╚Ťia unor instrumente optice (microscoape, lunete etc.) ╚Öi serve╚Öte la vizarea direc╚Ťiilor, la efectuarea de m─âsuri etc. 2. R. endoplasmatic = (HIST.) re╚Ťea foarte ramificat─â de canalicule intracitoplasmatice, care din loc ├«n loc se l─ârgesc, form├ónd vezicule ╚Öi cisterne. Face leg─âtura ├«ntre exteriorul celulei ╚Öi nucleu, av├ónd rol ├«n transportul diferitelor substan╚Ťe. ├Än func╚Ťie de prezen╚Ťa sau absen╚Ťa ribozomilor ata╚Öa╚Ťi de pere╚Ťii canaliculelor, r. e. poate fi de dou─â tipuri: rugos sau granular (numit ╚Öi ergastoplasm─â), implicat ├«n sinteza proteinelor, ╚Öi neted, lipsit de ribozomi, av├ónd rol ├«n sinteza lipidelor ╚Öi a acizilor gra╚Öi.

Reticul dex online | sinonim

Reticul definitie

Intrare: reticul
reticul substantiv neutru
Intrare: retic
retic