reticent definitie

10 definiții pentru reticent

RETICÉNT, -Ă, reticenți, -te, adj. (Despre oameni și despre cuvintele lor) Care manifestă sau care arată reticență, reținere. – Din fr. réticent.
RETICÉNT, -Ă, reticenți, -te, adj. (Despre oameni și despre cuvintele lor) Care manifestă sau care arată reticență, reținere. – Din fr. réticent.
RETICÉNT, -Ă, reticenți, -te, adj. (Rar, despre cuvinte) Care lasă să se înțeleagă că ar mai fi ceva de spus, că s-a trecut ceva sub tăcere.
reticént adj. m., pl. reticénți; f. reticéntă, pl. reticénte
reticént adj. m., pl. reticénți; f. sg. reticéntă, pl. reticénte
RETICÉNT adj. v. reținut.
RETICÉNT, -Ă adj. Care arată reticență. ♦ (Rar) Ezitant. [< fr. réticent].
RETICÉNT, -Ă adj. care manifestă reticență. (< fr. réticent)
RETICÉNT ~tă (~ți, ~te) rar 1) Care vădește reticență; caracterizat prin reticență. 2) (despre persoane sau despre exprimarea lor) Care exprimă îndoială; cu nesiguranță; șovăitor, ezitant. /<fr. réticent
RETICENT adj. reținut, rezervat, (reg.) pîșin. (O persoană excesiv de ~.)

reticent dex

Intrare: reticent
reticent adjectiv