Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru reticen╚Ť─â

RETIC├ëN╚Ü─é, reticen╚Ťe, s. f. Omisiune voit─â, trecere sub t─âcere a unui lucru care trebuie spus; re╚Ťinere, rezerv─â ├«ntr-o anumit─â chestiune. ÔÖŽ Figur─â retoric─â prin care vorbitorul, ├«ntrerup├óndu-╚Öi brusc expunerea, las─â totu╚Öi s─â se ├«n╚Ťeleag─â lucrurile trecute sub t─âcere. ÔÇô Din fr. r├ęticence, lat. reticentia.
RETIC├ëN╚Ü─é, reticen╚Ťe, s. f. Omisiune voit─â, trecere sub t─âcere a unui lucru care trebuie spus; re╚Ťinere, rezerv─â ├«ntr-o anumit─â chestiune. ÔÖŽ Figur─â retoric─â prin care vorbitorul, ├«ntrerup├óndu-╚Öi brusc expunerea, trece la alt─â idee, l─âs├ónd numai s─â se ├«n╚Ťeleag─â ceea ce a voit s─â spun─â. ÔÇô Din fr. r├ęticence, lat. reticentia.
RETIC├ëN╚Ü─é, reticen╚Ťe, s. f. Trecere sub t─âcere a unui lucru; re╚Ťinere, rezerv─â fa╚Ť─â de ceva sau de cineva. Putem continua [discu╚Ťia] f─âr─â reticen╚Ťe protocolare. C. PETRESCU, O. P. I 127. O ╚Ťes─âtur─â de jum─ât─â╚Ťi de adev─âruri, de reticen╚Ťe perfide, de exagera╚Ťii din care ├«ns─â f─âr─â greutate se desface partea utilizabil─â. IORGA, L. II 623. ├Än acest ┬źc├«nd ai ╚Öti┬╗, urmat de o tr─âg─ânat─â ╚Öi oarecum confiden╚Ťial─â ╚Öi dureroas─â reticen╚Ť─â, un t─âlm─âcitor de g├«nduri omene╚Öti ar fi putut ceti ├«ntreaga istorie a unui suflet dezgustat. HOGA╚ś, M. N. 100. ÔÖŽ Figur─â de stil care arat─â ├«ntreruperea brusc─â a vorbirii, autorul trec├«nd la alt─â idee ╚Öi l─âs├«nd numai s─â se ├«n╚Ťeleag─â ceea ce a voit s─â spun─â.
retic├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. retic├ęn╚Ťei; pl. retic├ęn╚Ťe
retic├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. retic├ęn╚Ťei; pl. retic├ęn╚Ťe
RETIC├ëN╚Ü─é s. v. re╚Ťinere.
RETIC├ëN╚Ü─é s.f. Omisiune voit─â, ocolire a unui lucru care trebuie spus; re╚Ťinere, atitudine re╚Ťinut─â, rezervat─â ├«ntr-o anumit─â chestiune. ÔÖŽ Figur─â de stil prin care cineva ├«╚Öi ├«ntrerupe deodat─â ╚Öirul g├óndirii pentru a trece la o alt─â idee, l─âs├ónd numai s─â se ├«n╚Ťeleag─â ceea ce ar fi voit s─â spun─â. [< fr. r├ęticence, cf. lat. reticentia].
RETIC├ëN╚Ü─é s. f. 1. omisiune voit─â, ocolire a unui lucru care trebuie spus; atitudine re╚Ťinut─â, rezervat─â ├«ntr-o anumit─â chestiune. 2. figur─â retoric─â prin care vorbitorul ├«╚Öi ├«ntrerupe deodat─â ╚Öirul g├óndirii, pentru a trece la o alt─â idee, l─âs├ónd numai s─â se ├«n╚Ťeleag─â ceea ce ar fi voit s─â spun─â. (< fr. r├ęticence, lat. reticentia)
RETIC├ëN╚Ü─é ~e f. 1) Trecere sub t─âcere a unui lucru care trebuia sau putea s─â fie spus; omitere inten╚Ťionat─â a unui g├ónd; lucru omis. 2) Figur─â de stil const├ónd ├«n ├«ntreruperea brusc─â a unei idei ╚Öi trecerea la alta, l─âs├ónd s─â se ├«n╚Ťeleag─â cele neexprimate. /<fr. r├ęticence, lat. reticentia
reticen╚Ť─â f. 1. omitere voit─â a unui lucru ce ar trebui s─â se spuie; 2. ceeace nu sÔÇÖa zis.
*retic├ęn╚Ť─â f., pl. e (lat. reticentia, d. retic├ęre, tacere, a t─âcea). Trecere supt t─âcere, omisiune voluntar─â din vorb─â: a face reticen╚Ťe, a vorbi f─âr─â reticen╚Ťe. Rar. Figur─â pin care ├«ncep─ş o ide─şe ╚Öi te opre╚Öt─ş deodat─â l─âs├«nd s─â se ├«n╚Ťeleag─â ce era s─â spu─ş, precum: va─ş de... (╚Öi u─şt├«ndu-te cu mil─â, se sub├«n╚Ťelege: capu vostru!).
RETICEN╚Ü─é s. (fig.) re╚Ťinere, rezerv─â. (~ ne├«ntemeiat─â a unei persoane.)
reticen╚Ť─â (lat. reticentia ÔÇ×t─âcere ├«nadinsÔÇŁ), figur─â care const─â ├«n ├«ntreruperea brusc─â ╚Öi inten╚Ťionat─â a enun╚Ťului, l─âsat astfel neterminat, fie c─â vorbitorul, st─âp├ónit de un sentiment violent, nu g─âse╚Öte expresia cea mai potrivit─â, fie pentru c─â vrea s─â evite un cuv├ónt prea tare; interlocutorul sau cititorul ├«ns─â ├«l ghice╚Öte u╚Öor, gra╚Ťie contextului, iar vorbitorul (autorul) reu╚Öe╚Öte astfel s─â dea expresiei evitate o greutate mai mare ├«n enun╚Ť (A): ÔÇ×Eu unul a╚Ö... dar nu vreau s─â spun nimic jignitor. Numai adversarul meu m─â insult─â cu prisosin╚Ť─â.ÔÇŁ (Demosthenes) R. are esen╚Ť─â de figura a ambiguit─â╚Ťii, dat─â fiind construc╚Ťia ei care solicita un moment de reflec╚Ťie ╚Öi de ocol urmat de surpriz─â, fie c─â este vorba de cea eliptic─â, fie de aceea ├«n care, ├«n locul cuv├óntului evitat, se afl─â o substituire prin contiguitate, de natur─â umoristic─â. ÔÇó Perelman (p. 645) atribuie acestei figuri, ca ├«nsu╚Öiri care i-ar condi╚Ťiona efectul, ÔÇ×unele forme de expresie, ca ritmul, alitera╚Ťia (?).ÔÇŁ

Reticen╚Ť─â dex online | sinonim

Reticen╚Ť─â definitie

Intrare: reticen╚Ť─â
reticen╚Ť─â substantiv feminin