Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru retez─âtur─â

RETEZ─éT├ÜR─é, retez─âturi, s. f. Retezare, t─âiere; locul unde a fost retezat ceva. ÔÖŽ Partea care se taie dintr-un lucru; bucata t─âiat─â (prin retezare) din ceva. ÔÇô Reteza + suf. -─âtur─â.
RETEZ─éT├ÜR─é, retez─âturi, s. f. Retezare, t─âiere; locul unde a fost retezat ceva. ÔÖŽ Partea care se taie dintr-un lucru; bucata t─âiat─â (prin retezare) din ceva. ÔÇô Reteza + suf. -─âtur─â.
RETEZ─éT├ÜR─é, re╚Ťez─âturi, s. f. 1. Retezare, t─âiere; locul unde a fost retezat un lucru. 2. Partea care se taie dintr-un lucru. V. scurt─âtur─â.
retez─ât├║r─â (rar) s. f., g.-d. art. retez─ât├║rii; pl. retez─ât├║ri
retez─ât├║r─â s. f., g.-d. art. retez─ât├║rii; pl. retez─ât├║ri
RETEZĂTÚRĂ s. v. scorbură.
RETEZĂTÚRĂ retezături f. 1) Locul unde a fost retezat ceva. 2) Bucată retezată din ceva. /a reteza + suf. ~ătură
retezătură f. 1. efectul retezării; 2. mare pișcătură în urechea vitelor.
retez─ât├║r─â f., pl. ─ş. Locu retezat, locu unde a ├«nceput retezarea (de ex., resturile de ramur─ş r─âmase pe trunch─ş dup─â ce partea cealalt─â a fost t─â─şat─â). ÔÇô ├Än est r─â-.
retez─âtur─â s. v. SCORBUR─é.

Retez─âtur─â dex online | sinonim

Retez─âtur─â definitie

Intrare: retez─âtur─â
retez─âtur─â substantiv feminin