retezătură definitie

10 definiții pentru retezătură

RETEZĂTÚRĂ, retezături, s. f. Retezare, tăiere; locul unde a fost retezat ceva. ♦ Partea care se taie dintr-un lucru; bucata tăiată (prin retezare) din ceva. – Reteza + suf. -ătură.
RETEZĂTÚRĂ, retezături, s. f. Retezare, tăiere; locul unde a fost retezat ceva. ♦ Partea care se taie dintr-un lucru; bucata tăiată (prin retezare) din ceva. – Reteza + suf. -ătură.
RETEZĂTÚRĂ, rețezături, s. f. 1. Retezare, tăiere; locul unde a fost retezat un lucru. 2. Partea care se taie dintr-un lucru. V. scurtătură.
retezătúră (rar) s. f., g.-d. art. retezătúrii; pl. retezătúri
retezătúră s. f., g.-d. art. retezătúrii; pl. retezătúri
RETEZĂTÚRĂ s. v. scorbură.
RETEZĂTÚRĂ retezături f. 1) Locul unde a fost retezat ceva. 2) Bucată retezată din ceva. /a reteza + suf. ~ătură
retezătură f. 1. efectul retezării; 2. mare pișcătură în urechea vitelor.
retezătúră f., pl. ĭ. Locu retezat, locu unde a început retezarea (de ex., resturile de ramurĭ rămase pe trunchĭ după ce partea cealaltă a fost tăĭată). – În est ră-.
retezătu s. v. SCORBURĂ.

retezătură dex

Intrare: retezătură
retezătură substantiv feminin