retevei definitie

12 definiții pentru retevei

RETEVÉI, reteveie, s. n. (Pop.) Bucată scurtă de lemn; scurtătură. – Et. nec.
RETEVÉI, reteveie, s. n. (Pop.) Bucată scurtă de lemn; scurtătură. – Et. nec.
RETEVÉI, reteveie, s. n. Bucată de lemn scurtă și groasă; scurtătură. Miai apucase un retevei de jos și se năpustise spre bătrîn. PREDA, Î. 122. Avea ciomag scurt subsuoară, retevei, să se apere de landra cîinilor. STANCU, D. 38. Stai-mi-te, hoțomane, c-am să-ți rup oasele! Și puse mîna p-un retevei. DELAVRANCEA, O. II 275.
retevéi (pop.) s. n., pl. retevéie
retevéi s. n., pl. retevéie
RETEVÉI s. scurtătură, (pop.) zburătură, (reg.) caravei, cotromplete, răzbici, resteu, scatoalcă, scurlei, verdete, (Olt. și Ban.) jilăvete, (prin Transilv. și Maram.) șui, (prin Olt.) șutavei, (Transilv., Maram. și Olt.) șuvei, (înv.) șuvete. (A aruncat cu un ~ după el.)
retevéi (retevéie), s. n. – Par, resteu, scurtătură. Origine necunoscută. Etimonul sl. (Cihac, II, 311) pare dubios. După Bogrea, Dacor., I, 271, din mag. retesz-fej, cf. retez. Ar putea fi în loc de *restevei, dim. de la resteu, dar der. nu pare normală.
RETEVÉI ~ie n. pop. Bucată scurtă de lemn. /Orig. nec.
reteveiu n. bâtă scurtă și groasă. [Origină necunoscută].
retevéĭ n., pl. eĭe (slav?). Scurtătură, băț scurt și gros. Lovitură de reteveĭ: ĭ-a tras un reteveĭ. – În Meh. ră-, în Dolj rataveĭ. V. cărăveĭ.
RETEVEI s. scurtătură, (pop.) zburătură, (reg.) caravei, cotromplete, răzbici, resteu, scatoalcă, scurtei, verdete, (Olt. și Ban.) jilăvete, (prin Transilv. și Maram.) șui, (prin Olt.) șutavei, (Transilv., Maram. și Olt. șuvei, (înv.) șuvete. (A aruncat cu un ~ după el.)
retevei, reteveie s. n. (pop.) penis.

retevei dex

Intrare: retevei
retevei substantiv neutru