retentiv definitie

5 definiții pentru retentiv

RETENTÍV, -Ă, retentivi, -e, adj. (Rar) De retenție. – Din fr. rétentif.
RETENTÍV, -Ă, retentivi, -e, adj. (Rar) De retenție. – Din fr. rétentif.
retentív adj. m., pl. retentívi; f. sg. retentívă, pl. retentíve
RETENTÍV, -Ă adj. Referitor la retenție; cu caracter de retenție. [Cf. it. retentivo].
RETENTÍV, -Ă adj. referitor la retenție; cu caracter de retenție. (< it. retentivo)

retentiv dex

Intrare: retentiv
retentiv adjectiv