RETASÚRĂ, retasuri, s. f. Defect al pieselor sau al lingourilor de metal turnate, constând din goluri formate în partea lor superioară în urma contracției metalului în timpul solidificării. – Din fr. retassure.

RETASÚRĂ, retasuri, s. f. Defect al pieselor sau al lingourilor de metal turnate, constând din goluri formate în partea lor superioară în urma contracției metalului în timpul solidificării. – Din fr. retassure.

RETASÚRĂ, retasuri, s. f. Defect al pieselor sau lingourilor de metal turnate, constînd din goluri formate în părțile masive, în urma contracției care are loc la trecerea metalului din stare lichidă în stare solidă.

retasúră s. f., g.-d. art. retasúrii; pl. retasúri

retasúră s. f., g.-d. art. retasúrii; pl. retasúri

RETASÚRĂ s.f. Gol format în piesele turnate din cauza contracției materialului în momentul solidificării. [< fr. retassure].

RETASÚRĂ s. f. defect constând din goluri formate în piesele turnate din cauza contracției materialului în momentul solidificării. (< fr. retassure)