retardat definitie

9 definiții pentru retardat

RETARDÁ, retardez, vb. I. Intranz. A rămâne în urmă, a întârzia. – Din fr. retarder.
RETARDÁT, -Ă, retardați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a rămas în urmă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu s-a dezvoltat normal din punct de vedere intelectual; înapoiat mintal. – V. retarda.
*retardát adj. m., s. m., pl. retardáți; adj. f., s. f. retardátă, pl. retardáte
retardá vb., ind. prez. 1 sg. retardéz, 3 sg. și pl. retardeáză
retardát s. m., adj. m., pl. retardáți; f. sg. retardátă, pl. retardáte
RETARDÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A rămâne în urmă; a întârzia. [< fr. retarder].
RETARDÁT, -Ă adj. (și s.m.f.) (Franțuzism) Rămas în urmă; nedezvoltat din punctul de vedere al intelectului; întârziat mintal; înapoiat; retardatar. [< retarda].
RETARDÁ vb. intr. 1. a rămâne în urmă; a întârzia. 2. (fig.) a încetini (mișcarea); a frâna, a împiedica. (< fr. retarder, lat. retardare)
RETARDÁT, -Ă adj. (și s. m. f.) rămas în urmă; nedezvoltat din punctul de vedere al intelectului; întârziat mintal; retardatar. (< retarda)

retardat dex

Intrare: retardat (adj.)
retardat adjectiv
Intrare: retarda
retarda verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: retardat (s.m.)
retardat substantiv masculin