retălmăcire definitie

6 definiții pentru retălmăcire

RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Pref. re- + tălmăci.
RETĂLMĂCÍRE, retălmăciri, s. f. Acțiunea de a retălmăci. – V. retălmăci.
RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV. Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. – Re1- + tălmăci.
RETĂLMĂCÍRE, retălmăciri, s. f. Acțiunea de a retălmăci. – V. retălmăci.
retălmăcí vb. tălmăci
retălmăcíre s. f. tălmăcire

retălmăcire dex

Intrare: retălmăci
retălmăci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: retălmăcire
retălmăcire substantiv feminin