retăbăcire definitie

4 definiții pentru retăbăcire

RETĂBĂCÍRE, retăbăciri, s. f. Operație care se efectuează după tăbăcirea propriu-zisă, mai ales la pieile de talpă, și care constă în tensionarea pieilor în soluții concentrate de tananți pentru umplerea spațiilor goale dintre fibre. – Pref. re- + tăbăcire.
RETĂBĂCÍRE, retăbăciri, s. f. Operație care se efectuează după tăbăcirea propriu-zisă, mai ales la pieile de talpă, și care constă în tensionarea pieilor în soluții concentrate de tananți pentru umplerea spațiilor goale dintre fibre. – Re1- + tăbăcire.
retăbăcíre s. f., g.-d. art. retăbăcírii; pl. retăbăcíri
retăbăcíre s. f. tăbăcire

retăbăcire dex

Intrare: retăbăcire
retăbăcire substantiv feminin