RESÚRSĂ, resurse, s. f. 1. Rezervă sau sursă de mijloace susceptibile de a fi valorificate la un moment dat. ◊ Resurse naturale = totalitatea zăcămintelor de minerale și de minereuri, a terenurilor cultivabile și utilizabile, a apelor și a pădurilor de care dispune o țară. Resurse de (forțe de) muncă = totalitatea persoanelor care au vârsta și sunt capabile de muncă, precum și a persoanelor în vârstă apte de muncă, lucrează. 2. Durată de timp în ore de zbor admisă pentru utilizarea normală a unui avion între două reparații generale sau între două revizii. – Din fr. ressource.

RESÚRSĂ, resurse, s. f. 1. Rezervă sau sursă de mijloace susceptibile de a fi valorificate într-o împrejurare dată. ◊ Resurse naturale = totalitatea zăcămintelor de minerale și de minereuri, a terenurilor cultivabile, a apelor și a pădurilor de care dispune o țară. Resurse de (forțe de) muncă = totalitatea persoanelor care au vârsta și sunt capabile de muncă, precum și a persoanelor în vârstă apte de muncă, care pot fi sau sunt ocupate într-o ramură a economiei. 2. Durată de timp în ore de zbor admisă pentru utilizarea normală a unui avion între două reparații generale sau între două revizii. – Din fr. ressource.

RESÚRSĂ, resurse, s. f. (Mai ales la pl.) Rezervă sau sursă de mijloace, posibilitate, mijloc (material sau spiritual) susceptibil de a fi valorificat într-o împrejurare dată; disponibil. Resursele unui popor chemat la viață prin revoluție sînt nelimitate. CAMIL PETRESCU, O. II 620.

resúrsă s. f., g.-d. art. resúrsei; pl. resúrse

resúrsă s. f. sursă

RESÚRSĂ s. (mai ales la pl.) v. fond.

RESÚRSĂ s.f. 1. (Mai ales la pl.) Rezerve, surse de mijloace; posibilități. 2. Evoluție de redresare a unui avion, efectuată după un picaj pentru a reveni în zbor orizontal. [< fr. ressource].

RESÚRSĂ s. f. 1. (pl.) rezervă, (sursă de) mijloace care pot fi valorificate la un moment dat; posibilitate. 2. evoluție de redresare a unui avion efectuată după un picaj, pentru a reveni în zbor orizontal. ◊ durată, în ore de zbor, admisă pentru utilizarea normală a unui avion între două reparații sau revizii succesive. (< fr. ressource)

RESÚRSĂ ~e f. mai ales la pl. Totalitate a surselor sau a rezervelor care pot fi valorificate. ~e materiale. ~e de muncă. /<fr. ressourse

resursă f. 1. mijloc de a ieși dintr’o încurcătură; 2. pl. mijloace pecuniare, bani: n’are resurse; 3. forțele unui Stat, credit, armată: resursele bogate ale țării (= fr. ressource).

*resúrsă f., pl. e (fr. ressource greșit scris îld. ressourse, part. fem. d. vfr. ressourdre, lat. resúrgere, a se înălța. V. sursă). Mijloc, ajutor la care poțĭ recurge la nevoĭe: n’am nicĭ o resursă. Pl. Mijloace, bogățiĭ, ajutoare: resursele țăriĭ.

RESURSĂ s. (FIN.; mai ales la pl.) fond, mijloc, (înv.) sermaia. (~e bănești.)

RESURSĂ1 evoluție de redresare a unei aeronave la poziția de zbor orizontal după executarea unui picaj. Redresarea se efectuează în plan vertical, având o traiectorie de arc de cerc.

RESURSĂ2 totalitatea mijloacelor existente pentru satisfacerea unor nevoi impuse de activitatea de zbor sau de acțiunile militare (materiale, efective etc.) Resursa de aviație, cantitatea de aviație pe categorii, exprimată în ieșiri unitate/subunitate, de care dispune un eșalon operativ pentru desfășurarea unei operații într-un anumit interval de timp, depinzând de compunerea de luptă (numărul de unități/subunități dintr-o categorie de aviație), intensitatea operațiunilor de luptă, durata operației și gradul de asigurare tehnico-materială a aviației. Resursele disponibile pentru o operație anumită se repartizează de către comandantul operativ pe misiuni și unități din primul eșalon în funcție de efortul acestora. Resursa de zbor, durata de funcționare admisă unei aeronave, cuprinsă între două reparații capitale, astfel ca timpul total să nu depășească resursa prescrisă de constructor. La motoarele de aviație la timpul efectiv de zbor se adaugă timpul de funcționare la sol pentru încălziri, încercări și rulaje.