Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru restringent

RESTRINGÉNT, -Ă, restringenți, -te, adj., s. n. (Substanță) care restrânge țesuturile animale. – Din fr. restringent.
RESTRINGÉNT, -Ă, restringenți, -te, adj., s. n. (Substanță) care restrânge țesuturile animale. – Din fr. restringent.
restringént1 adj. m., pl. restringénți; f. restringéntă, pl. restringénte
restringént2 s. n.
restringént adj. m. (sil. mf. -strin-), pl. restringénți; f. sg. restringéntă, pl. restringénte
restringént s. n. (sil. mf. -strin-)
RESTRINGÉNT, -Ă adj., s.n. (Substanță) care restrânge țesuturile animale. [< fr. restringent].
RESTRINGÉNT, -Ă adj., s. n. (substanță) care restrânge țesuturile animale. (< fr. restringent)
RESTRINGÉNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre substanțe) Care restrânge țesuturile animale. /<fr. restringent

Restringent dex online | sinonim

Restringent definitie

Intrare: restringent
restringent adjectiv substantiv neutru
  • silabisire: -strin-