Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru restric╚Ťiune

RESTR├ŹC╚ÜIE, restric╚Ťii, s. f. M─âsur─â care limiteaz─â, ├«ngr─âde╚Öte un drept, o libertate etc. ÔŚŐ Loc. adv. F─âr─â restric╚Ťie = f─âr─â rezerve; pe deplin. [Var.: restric╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. restriction, lat. restrictio, -onis.
RESTRIC╚ÜI├ÜNE s. f. v. restric╚Ťie.
RESTR├ŹC╚ÜIE, restric╚Ťii, s. f. M─âsur─â care limiteaz─â, ├«ngr─âde╚Öte un drept, o libertate etc. ÔŚŐ Loc. adv. F─âr─â restric╚Ťie = f─âr─â rezerve; pe deplin. [Var.: restric╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. restriction, lat. restrictio, -onis.
RESTRIC╚ÜI├ÜNE s. f. v. restric╚Ťie.
RESTR├ŹC╚ÜIE, restric╚Ťii, s. f. M─âsur─â care limiteaz─â, ├«ngr─âde╚Öte un drept, o libertate etc. Dreptul s─âu nu este m─ârginit dec├«t prin restric╚Ťiile prev─âzute de toate legisla╚Ťiile reclamate ├«n interesul comun. KOG─éLNICEANU, S. A. 151. ÔŚŐ Loc. adv. F─âr─â restric╚Ťie = f─âr─â rezerve, pe de-a-ntregul, deplin. Nu-╚Ťi cer dec├«t s─â-╚Ťi ├«ndepline╚Öti misiunea. F─âr─â nici o rezerv─â, f─âr─â de nici o restric╚Ťie. C. PETRESCU, C. V. 109. ÔÇô Variant─â: restric╚Ťi├║ne (GHEREA, ST. CR. II 297) s. f.
RESTRIC╚ÜI├ÜNE s. f. v. restric╚Ťie.
restr├şc╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., g.-d. art. restr├şc╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. restr├şc╚Ťiei; pl. restr├şc╚Ťii, art. restr├şc╚Ťiile (-╚Ťi-i)
restr├şc╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e; mf. -stric-), art. restr├şc╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. restr├şc╚Ťiei; pl. restr├şc╚Ťii, art. restr├şc╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
RESTR├ŹC╚ÜIE s. 1. restr├óngere, (fig.) ├«ngr─âdire. (~ de circula╚Ťie.) 2. limit─â, (rar) m─ârginire. (Generalizeaz─â f─âr─â nici o ~.)
RESTR├ŹC╚ÜIE s.f. M─âsur─â de restr├óngere, de limitare a unui drept, a unei libert─â╚Ťi etc. ÔÖŽ F─âr─â restric╚Ťie = f─âr─â rezerve, pe deplin. [Gen. -iei, var. restric╚Ťiune s.f. / cf. fr. restriction, lat. restrictio].
RESTRIC╚ÜI├ÜNE s.f. v. restric╚Ťie.
RESTR├ŹC╚ÜIE s. f. 1. m─âsur─â care limiteaz─â, ├«ngr─âde╚Öte un drept, o libertate etc. ÔÖŽ f─âr─â ~ = f─âr─â rezerve, pe deplin. 2. (tehn.) limitare a valorilor m─ârimilor variabile ╚Öi a condi╚Ťiilor de servicii ale unui sistem tehnic. (< fr. restriction, lat. restrictio)
RESTR├ŹC╚ÜIE ~i f. M─âsur─â de restr├óngere a unui drept sau a unei libert─â╚Ťi; ├«ngr─âdire. ~ de circula╚Ťie. ÔŚŐ F─âr─â ~ f─âr─â rezerve; pe deplin. [G.-D. restric╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. restriction, lat. restrictio, ~onis
restric╚Ťi(un)e f. condi╚Ťiune ce restr├ónge; restric╚Ťiune mental─â, rezerv─â f─âcut─â ├«ntrÔÇÖun mod tacit despre o parte ce se cuget─â spre a ├«n╚Öela persoana cu care se vorbe╚Öte.
*restric╚Ťi├║ne f. (lat. restrictio, -├│nis). Restr├«ngere, condi╚Ťiune care restr├«nge: a te supune f─âr─â restric╚Ťiun─ş. Restric╚Ťiune mental─â, rezerv─â sa┼ş g├«nd ascuns pin care restr├«ng─ş ├«n╚Ťelesu declara╚Ťiuni─ş t─âle, adic─â ac╚Ťiunea de a min╚Ťi pretinz├«nd c─â nu min╚Ť─ş dac─â, de╚Öi nu declar─ş, g├«nde╚Öt─ş alt-fel. ÔÇô ╚śi -├şc╚Ťie (pol. restrykcya).
RESTRIC╚ÜIE s. 1. restr├«ngere, (fig.) ├«ngr─âdire. (~ de circula╚Ťie.) 2. limit─â, (rar) m─ârginire. (Generalizeaz─â f─âr─â nici o ~.)

Restric╚Ťiune dex online | sinonim

Restric╚Ťiune definitie

Intrare: restric╚Ťie
restric╚Ťiune
restric╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e; mf. -stric-