16 definiții pentru restricțiune
RESTRÍCȚIE, restricții,
s. f. Măsură care limitează, îngrădește un drept, o libertate etc. ◊
Loc. adv. Fără restricție = fără rezerve; pe deplin. [
Var.:
restricțiúne s. f.] – Din
fr. restriction, lat. restrictio, -onis. RESTRICȚIÚNE s. f. v. restricție. RESTRÍCȚIE, restricții,
s. f. Măsură care limitează, îngrădește un drept, o libertate etc. ◊
Loc. adv. Fără restricție = fără rezerve; pe deplin. [
Var.:
restricțiúne s. f.] – Din
fr. restriction, lat. restrictio, -onis. RESTRICȚIÚNE s. f. v. restricție. RESTRÍCȚIE, restricții,
s. f. Măsură care limitează, îngrădește un drept, o libertate etc. Dreptul său nu este mărginit decît prin restricțiile prevăzute de toate legislațiile reclamate în interesul comun. KOGĂLNICEANU, S. A. 151. ◊
Loc. adv. Fără restricție = fără rezerve, pe de-a-ntregul, deplin. Nu-ți cer decît să-ți îndeplinești misiunea. Fără nici o rezervă, fără de nici o restricție. C. PETRESCU, C. V. 109. – Variantă:
restricțiúne (GHEREA, ST. CR. II 297)
s. f. RESTRICȚIÚNE s. f. v. restricție. restrícție (-ți-e)
s. f.,
g.-d. art. restrícția (-ți-a),
g.-d. art. restrícției;
pl. restrícții,
art. restrícțiile (-ți-i)
restrícție s. f. (sil. -ți-e; mf. -stric-), art. restrícția (sil. -ți-a), g.-d. art. restrícției; pl. restrícții, art. restrícțiile (sil. -ți-i-) RESTRÍCȚIE s. 1. restrângere, (fig.) îngrădire. (~ de circulație.) 2. limită, (rar) mărginire. (Generalizează fără nici o ~.) RESTRÍCȚIE s.f. Măsură de restrângere, de limitare a unui drept, a unei libertăți etc. ♦ Fără restricție = fără rezerve, pe deplin. [Gen. -iei, var. restricțiune s.f. / cf. fr. restriction, lat. restrictio].
RESTRICȚIÚNE s.f. v.
restricție. RESTRÍCȚIE s. f. 1. măsură care limitează, îngrădește un drept, o libertate etc. ♦ fără ~ = fără rezerve, pe deplin. 2. (tehn.) limitare a valorilor mărimilor variabile și a condițiilor de servicii ale unui sistem tehnic. (< fr. restriction, lat. restrictio)
RESTRÍCȚIE ~i f. Măsură de restrângere a unui drept sau a unei libertăți; îngrădire. ~ de circulație. ◊ Fără ~ fără rezerve; pe deplin. [G.-D. restricției; Sil. -ți-e] /<fr. restriction, lat. restrictio, ~onis restricți(un)e f. condițiune ce restrânge;
restricțiune mentală, rezervă făcută într’un mod tacit despre o parte ce se cugetă spre a înșela persoana cu care se vorbește.
*restricțiúne f. (lat. restrictio, -ónis). Restrîngere, condițiune care restrînge: a te supune fără restricțiunĭ. Restricțiune mentală, rezervă saŭ gînd ascuns pin care restrîngĭ înțelesu declarațiuniĭ tăle, adică acțiunea de a minți pretinzînd că nu mințĭ dacă, deși nu declarĭ, gîndeștĭ alt-fel. – Și
-ícție (pol. restrykcya).
RESTRICȚIE s. 1. restrîngere, (fig.) îngrădire. (~ de circulație.) 2. limită, (rar) mărginire. (Generalizează fără nici o ~.) Restricțiune dex online | sinonim
Restricțiune definitie
Intrare: restricție
restricție substantiv feminin
- silabisire: -ți-e; mf. -stric-