restricție definitie

16 definiții pentru restricție

RESTRÍCȚIE, restricții, s. f. Măsură care limitează, îngrădește un drept, o libertate etc. ◊ Loc. adv. Fără restricție = fără rezerve; pe deplin. [Var.: restricțiúne s. f.] – Din fr. restriction, lat. restrictio, -onis.
RESTRICȚIÚNE s. f. v. restricție.
RESTRÍCȚIE, restricții, s. f. Măsură care limitează, îngrădește un drept, o libertate etc. ◊ Loc. adv. Fără restricție = fără rezerve; pe deplin. [Var.: restricțiúne s. f.] – Din fr. restriction, lat. restrictio, -onis.
RESTRICȚIÚNE s. f. v. restricție.
RESTRÍCȚIE, restricții, s. f. Măsură care limitează, îngrădește un drept, o libertate etc. Dreptul său nu este mărginit decît prin restricțiile prevăzute de toate legislațiile reclamate în interesul comun. KOGĂLNICEANU, S. A. 151. ◊ Loc. adv. Fără restricție = fără rezerve, pe de-a-ntregul, deplin. Nu-ți cer decît să-ți îndeplinești misiunea. Fără nici o rezervă, fără de nici o restricție. C. PETRESCU, C. V. 109. – Variantă: restricțiúne (GHEREA, ST. CR. II 297) s. f.
RESTRICȚIÚNE s. f. v. restricție.
restrícție (-ți-e) s. f., g.-d. art. restrícția (-ți-a), g.-d. art. restrícției; pl. restrícții, art. restrícțiile (-ți-i)
restrícție s. f. (sil. -ți-e; mf. -stric-), art. restrícția (sil. -ți-a), g.-d. art. restrícției; pl. restrícții, art. restrícțiile (sil. -ți-i-)
RESTRÍCȚIE s. 1. restrângere, (fig.) îngrădire. (~ de circulație.) 2. limită, (rar) mărginire. (Generalizează fără nici o ~.)
RESTRÍCȚIE s.f. Măsură de restrângere, de limitare a unui drept, a unei libertăți etc. ♦ Fără restricție = fără rezerve, pe deplin. [Gen. -iei, var. restricțiune s.f. / cf. fr. restriction, lat. restrictio].
RESTRICȚIÚNE s.f. v. restricție.
RESTRÍCȚIE s. f. 1. măsură care limitează, îngrădește un drept, o libertate etc. ♦ fără ~ = fără rezerve, pe deplin. 2. (tehn.) limitare a valorilor mărimilor variabile și a condițiilor de servicii ale unui sistem tehnic. (< fr. restriction, lat. restrictio)
RESTRÍCȚIE ~i f. Măsură de restrângere a unui drept sau a unei libertăți; îngrădire. ~ de circulație.Fără ~ fără rezerve; pe deplin. [G.-D. restricției; Sil. -ți-e] /<fr. restriction, lat. restrictio, ~onis
restricți(un)e f. condițiune ce restrânge; restricțiune mentală, rezervă făcută într’un mod tacit despre o parte ce se cugetă spre a înșela persoana cu care se vorbește.
*restricțiúne f. (lat. restrictio, -ónis). Restrîngere, condițiune care restrînge: a te supune fără restricțiunĭ. Restricțiune mentală, rezervă saŭ gînd ascuns pin care restrîngĭ înțelesu declarațiuniĭ tăle, adică acțiunea de a minți pretinzînd că nu mințĭ dacă, deși nu declarĭ, gîndeștĭ alt-fel. – Și -ícție (pol. restrykcya).
RESTRICȚIE s. 1. restrîngere, (fig.) îngrădire. (~ de circulație.) 2. limită, (rar) mărginire. (Generalizează fără nici o ~.)

restricție dex

Intrare: restricție
restricțiune
restricție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e; mf. -stric-