restrâns definitie

2 intrări

18 definiții pentru restrâns

RESTRẤNGE, restrấng, vb. III. Tranz. A micșora, a reduce; a limita, a mărgini. ♦ Refl. (Fam.) A-și limita, a-și reduce cheltuielile pentru trai, a trăi mai modest. – Pref. re- + strânge (după fr. restreindre).
RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge.
RESTRẤNGE, restrấng, vb. III. Tranz. A micșora, a reduce; a limita, a mărgini. ♦ Refl. (Fam.) A-și organiza viața pe baze materiale mai modeste. – Re1- + strânge (după fr. restreindre).
RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge.
RESTRÎ́NGE, restrî́ng, vb. III. Tranz. A micșora, a reduce; a limita, a mărgini. A restrînge cheltuielile. ▭ Iată la ce, cred eu, că trebuie să vă restrîngeți cercetările. BARANGA, I. 205. ♦ Refl. A-și organiza viața pe baze mai modeste, a se adapta unor condiții materiale mai reduse.
RESTRÎ́NS, -Ă, restrînși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. Mahalaua pe care o satirizează Caragiale nu e o categorie socială... ale cărei mijloace materiale... sînt restrînse. IBRĂILEANU, SP. CR. 236. Pe lîngă mine, aice, în cetate, Nu am decît un număr restrîns de buni plăieși. ALECSANDRI, T. II 159.
restrấnge (a ~) (res-trân- / re-strân-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restrấng, perf. s. 1 sg. restrânséi, 1 pl. restrấnserăm; part. restrấns
restrânge vb. (sil. mf. -strin-) strânge
RESTRÂNGE vb. 1. v. împuțina. 2. v. limita. 3. a se limita, a se mărgini, a se mulțumi, a se reduce, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 4. a circumscrie, a delimita, a limita. (A ~ tema lucrării la...) 5. a limita, a mărgini, (fig.) a îngrădi. (I-a ~ libertatea de acțiune.) 6. v. localiza.
RESTRÂNS adj. 1. v. scurt. 2. v. limitat. 3. v. intim. 4. limitat, mărginit, redus. (Trebuințe ~.) 5. (înv.) strâns. (Sensul ~ al unui cuvânt.)
A restrânge ≠ a extinde
Restrâns ≠ extins
RESTRẤNGE vb. I. tr. a micșora, a reduce, a mărgini. II. refl. (fam.) a-și limita cheltuielile pentru trai, a trăi mai modest. (după fr. restreindre)
A RESTRÂNGE restrâng tranz. A reduce la anumite limite; a limita. ~ tema lucrării. /re- + a strânge
A SE RESTRÂNGE mă restrâng intranz. A trece la un mod de viață mai modest; a-și limita cheltuielile pentru trai. /re- + a se strânge
*restrî́ng, -strî́ns, a -strî́nge v. tr. (lat. restringere, fr. restreindre). Mărginesc, micșorez, limitez, reduc: a-țĭ restrînge dorințele, cheltuĭelile. V. refl. Îmĭ micșorez cheltuĭelile.
RESTRÎNGE vb. 1. a (se) împuțina, a (se) micșora, a (se) reduce, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strîmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 2. a se limita, a se mărgini, a se mulțumi, a se reduce, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 3. a circumscrie, a delimita, a limita. (A ~ tema lucrării la...) 4. a limita, a mărgini, (fig.) a îngrădi. (I-a ~ dreptul de acțiune.)
RESTRÎNS adj. 1. mic, redus, scurt. (Un text ~.) 2. limitat, mărginit, redus. (Într-un cadru ~.) 3. intim. (Petrecere într-un cadru ~.) 4. limitat, mărginit, redus. (Trebuințe ~.) 5. (înv.) strîns. (Sensul ~ al unui cuvînt.)

restrâns dex

Intrare: restrânge
restrânge verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: restrâns
restrâns adjectiv