restitutoriu definitie

7 definiții pentru restitutoriu

RESTITUTÓRIU, -IE, restitutorii, adj. (Jur.) Prin care se cere o restituire. – Din lat. restitutorius.
RESTITUTÓRIU, -IE, restitutorii, adj. (Jur.) Prin care se cere o restituire. – Din lat. restitutorius.
restitutóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. restitutórie (-ri-e); pl. m. și f. restitutórii
restitutóriu (jur.) adj. m. (sil. mf. -sti-) [-riu pron. -riu], f. restitutórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. restitutórii
RESTITUTÓRIU, -IE adj. Prin care se cere o restituire. [Pron. -riu. / < lat. restitutorius, cf. fr. restitutoire].
RESTITUTÓRIU, -IE adj. (jur.) prin care se cere o restituire. (< fr. restitutoire)
RESTITUTÓRIU ~e (~i) jur. (despre acte) Prin care se cere o restituire. /<lat. restitutorius, fr. restitutoire

restitutoriu dex

Intrare: restitutoriu
restitutoriu adjectiv
  • silabisire: -sti-
  • pronunție: -riu pr. -rĭu