RESTITUTIO IN INTEGRUM loc. s. f. 1. (Jur.) Formulă juridică prin care o persoană e repusă în totalitatea drepturilor. 2. Reparare totală a unor prejudicii materiale sau morale aduse cuiva. [Pr.: -ti-o-] – Loc. lat.

restitútio in íntegrum (lat.) [ti pron. ți] (-ti-o, -te-grum) loc. s. f.

RESTITUTIO IN INTEGRUM (lat.) restituire integrală – Repunerea unei persoane în starea anterioară uni fapt juridic care i-a lezat un drept. În sens generic, în mod obișnuit, repararea totală a unor prejudicii materiale sau morale aduse cuiva.