Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru restitu╚Ťie

RESTIT├Ü╚ÜIE, restitu╚Ťii, s. f. Restituire. ÔÖŽ Spec. Restituire de c─âtre un stat beligerant c─âtre alt stat beligerant a unor bunuri apar╚Ťin├ónd acestuia din urm─â, pe care primul stat ╚Öi le-a ├«nsu╚Öit ╚Öi le-a transportat f─âr─â drept pe teritoriul s─âu. ÔÇô Din fr. restitution.
RESTIT├Ü╚ÜIE, restitu╚Ťii, s. f. Restituire. ÔÖŽ Spec. Restituire de c─âtre un stat beligerant c─âtre alt stat beligerant a unor bunuri apar╚Ťin├ónd acestuia din urm─â, pe care primul stat ╚Öi le-a ├«nsu╚Öit ╚Öi le-a transportat f─âr─â drept pe teritoriul s─âu. ÔÇô Din fr. restitution.
restit├║╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. restit├║╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. restit├║╚Ťiei; pl. restit├║╚Ťii, art. restit├║╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
restit├║╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e; mf. -sti-), art. restit├║╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. restit├║╚Ťiei; pl. restit├║╚Ťii, art. restit├║╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
RESTITÚȚIE s. v. înapoiere, rambursare, restituire.
RESTIT├Ü╚ÜIE s.f. 1. Determinare a unui punct ├«n spa╚Ťiu pe baza uneia sau a mai multor perspective sau fotograme, care cuprind acest punct v─âzut din mai multe pozi╚Ťii din spa╚Ťiu. 2. (├Än dreptul interna╚Ťional) ├Änapoierea de c─âtre un stat ├«nvins a bunurilor acaparate de el ├«n mod ilegal ├«n timpul r─âzboiului de la statul ├«nving─âtor ╚Öi de la cet─â╚Ťenii acestuia; restituire. [Gen. -iei, var. restitu╚Ťiune s.f. / cf. lat. restitutio, fr. restitution].
RESTIT├Ü╚ÜIE s. f. 1. readucere ├«n starea ini╚Ťial─â, restabilire; restituire. ÔŚŐ ├«napoiere de c─âtre un stat ├«nvins a bunurilor acaparate de el ├«n mod ilegal ├«n timpul r─âzboiului de la statul ├«nving─âtor ╚Öi de la cet─â╚Ťenii acestuia. 2. determinare a unui punct ├«n spa╚Ťiu pe baza uneia sau a mai multor perspective sau fotograme, punct, v─âzut din mai multe pozi╚Ťii din spa╚Ťiu. 3. (biol.) completare, regenerare a organelor sau p─âr╚Ťilor de organe distruse sau v─ât─âmate. ÔŚŐ revenire la forma ini╚Ťial─â a fragmentelor de cromozomi rupte. (< fr. restitution, lat. restitutio)
restitu╚Ťi(un)e f. 1. ac╚Ťiunea de a restitui; 2. lucru restituit.
*restitu╚Ťi├║ne f. (lat. restitutio, -├│nis. V. constitu╚Ťiune). Ac╚Ťiunea de a restitui. ÔÇô ╚śi -├║╚Ťie, dar ob. -u├şre.
restitu╚Ťie s. v. ├ÄNAPOIERE. RAMBURSARE. RESTITUIRE.

Restitu╚Ťie dex online | sinonim

Restitu╚Ťie definitie

Intrare: restitu╚Ťie
restitu╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e; mf. -sti-