restituție definitie

10 definiții pentru restituție

RESTITÚȚIE, restituții, s. f. Restituire. ♦ Spec. Restituire de către un stat beligerant către alt stat beligerant a unor bunuri aparținând acestuia din urmă, pe care primul stat și le-a însușit și le-a transportat fără drept pe teritoriul său. – Din fr. restitution.
RESTITÚȚIE, restituții, s. f. Restituire. ♦ Spec. Restituire de către un stat beligerant către alt stat beligerant a unor bunuri aparținând acestuia din urmă, pe care primul stat și le-a însușit și le-a transportat fără drept pe teritoriul său. – Din fr. restitution.
restitúție (-ți-e) s. f., art. restitúția (-ți-a), g.-d. art. restitúției; pl. restitúții, art. restitúțiile (-ți-i-)
restitúție s. f. (sil. -ți-e; mf. -sti-), art. restitúția (sil. -ți-a), g.-d. art. restitúției; pl. restitúții, art. restitúțiile (sil. -ți-i-)
RESTITÚȚIE s. v. înapoiere, rambursare, restituire.
RESTITÚȚIE s.f. 1. Determinare a unui punct în spațiu pe baza uneia sau a mai multor perspective sau fotograme, care cuprind acest punct văzut din mai multe poziții din spațiu. 2. (În dreptul internațional) Înapoierea de către un stat învins a bunurilor acaparate de el în mod ilegal în timpul războiului de la statul învingător și de la cetățenii acestuia; restituire. [Gen. -iei, var. restituțiune s.f. / cf. lat. restitutio, fr. restitution].
RESTITÚȚIE s. f. 1. readucere în starea inițială, restabilire; restituire. ◊ înapoiere de către un stat învins a bunurilor acaparate de el în mod ilegal în timpul războiului de la statul învingător și de la cetățenii acestuia. 2. determinare a unui punct în spațiu pe baza uneia sau a mai multor perspective sau fotograme, punct, văzut din mai multe poziții din spațiu. 3. (biol.) completare, regenerare a organelor sau părților de organe distruse sau vătămate. ◊ revenire la forma inițială a fragmentelor de cromozomi rupte. (< fr. restitution, lat. restitutio)
restituți(un)e f. 1. acțiunea de a restitui; 2. lucru restituit.
*restituțiúne f. (lat. restitutio, -ónis. V. constituțiune). Acțiunea de a restitui. – Și -úție, dar ob. -uíre.
restituție s. v. ÎNAPOIERE. RAMBURSARE. RESTITUIRE.

restituție dex

Intrare: restituție
restituție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e; mf. -sti-