Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru restaura

RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reface în forma inițială un monument de arhitectură, o pictură etc. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. 1. Tranz. A reface în forma inițială un monument arhitectural, pictural etc. deteriorat; a repara. Palatul fusese restaurat în 1832, de soția banului. CAMIL PETRESCU, O. II 306. Nu știu cînd a fost clădită și de cîte ori a fost restaurată o biserică. C. PETRESCU, C. V. 351. 2. Tranz. A readuce la conducere un suveran, o dinastie sau o formă de guvernămînt înlăturate; a instaura din nou. 3. Refl. (Franțuzism rar) A-și reface forțele, a recăpăta puteri, a se reface printr-o hrană suculentă. Avem puțină brînză și fructe ș-un pateu rece de pasăre... Încercînd a te restaura, te rog să binevoiești a asculta unele din plîngerile și suferințele noastre. SADOVEANU, Z. C. 96.
restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză
restaurá vb. (sil. mf. -sta-), ind. prez. 1 sg. restauréz, 3 sg. și pl. restaureáză; conj. prez. 3 sg. și pl. restauréze
RESTAURÁ vb. 1. a reface, (înv. și reg.) a meremetisi, a preînnoi. (A ~ un castel, o cetate.) 2. a reinstaura, a reîntrona, (înv.) a reînscăuna. (A ~ o dinastie.)
RESTAURÁ vb. I. 1. tr. A reface, a aduce într-o stare asemănătoare cu cea originară (o clădire, o pictură, un tablou etc.). 2. tr. A reîntrona (un suveran, o dinastie); a readuce (după ce fusese înlăturată) o formă de guvernământ. 3. refl. (Fig.; franțuzism) A-și restabili forțele, a se întrema. [Pron. -ta-u-. / < fr. restaurer, it., lat. restaurare].
RESTAURÁ vb. I. tr. 1. a reface, a aduce într-o stare asemănătoare cu cea originară (o clădire, o pictură etc.). 2. a reîntrona (un suveran, o dinastie). II. refl. (fig.) a-și restabili forțele, a se întrema. (< fr. restaurer, lat., it. restaurare)
A RESTAURÁ ~éz tranz. 1) (picturi, monumente de arhitectură etc.) A readuce la starea inițială. 2) (forme de guvernământ, dinastii, suverani etc.) A instaura din nou. [Sil. -sta-u-] /<fr. restaurer, lat. restaurare
restaurà v. 1. a pune iar în bună stare, în vigoare; 2. fig. a face să renască, vorbind de litere sau arte: a restaura studiile; 3. a-și repara puterile: s’a restaurat.
*restauréz v. tr. (lat. restaurare, fr. restaurer. V. instaurez). Restabilesc, repar, aduc ĭar în bună stare: a restaura un edificiŭ. Fig. Fac să renască, daŭ ĭar putere: a restaura disciplina, artele. Reinstalez: a restaura un guvern, o dinastie. Întram însănătoșesc: odihna l-a restaurat.
RESTAURA vb. 1. a reface, (înv. și reg.) a meremetisi, a preînnoi. (A ~ un castel, o cetate.) 2. a reinstaura, a reîntrona, (înv.) a reînscăuna. (A ~ o dinastie.)

Restaura dex online | sinonim

Restaura definitie

Intrare: restaura
restaura verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -sta-