Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

10 defini╚Ťii pentru restatornicit

RESTATORNIC├Ź, restatornicesc, vb. IV. Tranz. ╚Öi refl. A (se) statornici din nou. ÔÇô Pref. re- + statornici.
RESTATORNIC├Ź, restatornicesc, vb. IV. Tranz. ╚Öi refl. A (se) statornici din nou. ÔÇô Re1- + statornici.
RESTATORNIC├Ź, restatornicesc, vb. IV. Tranz. (├Änvechit) A statornici din nou, a restabili (├«n forma sau ├«n situa╚Ťia de mai ├«nainte). Slobozi o sinodiceasc─â carte... prin care... restatornice╚Öte vechea legiuire a ╚Ť─ârii. NEGRUZZI, S. I 241. Zamoisky s─â-l ajute pe Sigismund din toate puterile cu bani ╚Öi oameni, spre a-l restatornici pe tron. B─éLCESCU, O. II 277. ÔŚŐ Refl. pas. Lini╚Ötea se restatornice╚Öte. NEGRUZZI, S. I 293.
restatornic├ş (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. restatornic├ęsc, imperf. 3 sg. restatornice├í; conj. prez. 3 s─â restatornice├ísc─â
restatornic├ş vb. (sil. mf. -sta-) statornici
RESTATORNIC├Ź vb. v. restabili.
A RESTATORNIC├Ź ~├ęsc tranz. A statornici din nou. /re- + a statornici
restatornic├Č v. a restabili.
*restatornic├ęsc v. tr. (d. statornic). Fig. Restabilesc, fac s─â renasc─â: a restatornici o r├«ndu─şal─â, creditu, credin╚Ťa.
RESTATORNICI vb. a reîntrona, a restabili, (înv.) a restitui. (A ~ pacea.)

Restatornicit dex online | sinonim

Restatornicit definitie

Intrare: restatornici
restatornici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -sta-
Intrare: restatornicit
restatornicit participiu