restant definitie

12 definiții pentru restant

RESTÁNT, -Ă, restanți, -te, adj. Rămas în urmă; neachitat în termenul legal; întârziat. – Din fr. restant, germ. restant.
RESTÁNT, -Ă, restanți, -te, adj. Rămas în urmă; neachitat în termenul legal; întârziat. – Din fr. restant, germ. restant.
RESTÁNT, -Ă, restanți, -te, adj. Rămas în urmă; întîrziat. Ordonanță de plată restantă.
restánt adj. m., pl. restánți; f. restántă, pl. restánte
restánt adj. m., pl. restánți; f. sg. restántă, pl. restánte
RESTÁNT adj. întârziat. (Plată ~.)
RESTÁNT, -Ă adj. Rămas în urmă; întârziat. [Cf. fr. restant].
RESTÁNT, -Ă adj. neachitat. ◊ rămas în urmă. (< fr. restant)
RESTÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care se află în restanță; rămas în urmă. 2) (despre datorii, sume de bani etc.) Care nu este achitat la timp; neachitat la termen. /<fr. restant, germ. restant
post-restant n. formulă scrisă pe adresa unei scrisori spre a înștiința că trebue să rămâie la biuroul poștal, unde destinatarul va veni s’o reclame.
*restánt, -ă adj. (fr. restant, it. restante. V. rest). Poșta restantă. V. poștă.
RESTANT adj. întîrziat. (Plată ~.)

restant dex

Intrare: restant
restant adjectiv