RESTÁNT, -Ă, restanți, -te, adj. Rămas în urmă; neachitat în termenul legal; întârziat. – Din fr. restant, germ. restant.

RESTÁNT, -Ă, restanți, -te, adj. Rămas în urmă; neachitat în termenul legal; întârziat. – Din fr. restant, germ. restant.

RESTÁNT, -Ă, restanți, -te, adj. Rămas în urmă; întîrziat. Ordonanță de plată restantă.

restánt adj. m., pl. restánți; f. restántă, pl. restánte

restánt adj. m., pl. restánți; f. sg. restántă, pl. restánte

RESTÁNT adj. întârziat. (Plată ~.)

RESTÁNT, -Ă adj. Rămas în urmă; întârziat. [Cf. fr. restant].

RESTÁNT, -Ă adj. neachitat. ◊ rămas în urmă. (< fr. restant)

RESTÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care se află în restanță; rămas în urmă. 2) (despre datorii, sume de bani etc.) Care nu este achitat la timp; neachitat la termen. /<fr. restant, germ. restant

post-restant n. formulă scrisă pe adresa unei scrisori spre a înștiința că trebue să rămâie la biuroul poștal, unde destinatarul va veni s’o reclame.

*restánt, -ă adj. (fr. restant, it. restante. V. rest). Poșta restantă. V. poștă.

RESTANT adj. întîrziat. (Plată ~.)