restanță definitie

13 definiții pentru restanță

RESTÁNȚĂ, restanțe, s. f. 1. Lucrare neefectuată la timp, aflată în întârziere. ♦ Examen care nu a fost promovat la termen. 2. Plată neachitată la termen. – Din it. restanza.
RESTÁNȚĂ, restanțe, s. f. 1. Lucrare neefectuată la timp, aflată în întârziere. ♦ Examen care nu a fost promovat la termen, pe care cineva îl are de trecut după termenul stabilit. 2. Plată neachitată la termen. – Din it. restanza.
RESTÁNȚĂ, restanțe, s. f. 1. Lucru, lucrare în întîrziere. ♦ Examen care n-a fost trecut la termen. 2. Plată (în special impozit) neachitată în termen legal.
restánță s. f., g.-d. art. restánței; pl. restánțe
restánță s. f., g.-d. art. restánței; pl. restánțe
RESTÁNȚĂ s. rest, (înv. și reg.) rămășiță, (înv. și reg.) cusur. (Ce ~ mai ai de plătit?)
RESTÁNȚĂ s. v. diferență, rest.
RESTÁNȚĂ s.f. 1. Lucrare rămasă în întârziere. ♦ Examen nepromovat la termen. 2. (Rămășiță de la o) plată neachitată la vreme. [< fr. restance, it. restanza].
RESTÁNȚĂ s. f. 1. plată neachitată la termen; rest. 2. lucrare rămasă în întârziere. ◊ examen nepromovat la termen. (< it. restanza)
RESTÁNȚĂ ~e f. 1) Datorie neachitată la timp. Are de plătit o ~. 2) Lucrare realizată cu întârziere. 3) Examen care nu a fost susținut în termen. A lichida o ~. / < it. restanza, lat. restantia
*restánță f., pl. e (d. restant; it. restanza, d. restare, a rămînea. V. constanță). Întîrziere. În restanță, în întîrziere: scrisorĭ, banĭ în restanță. Sumă rămasă neplătită: pensionariĭ cer restanțele.
restanță s. v. DIFERENȚĂ. REST.
RESTANȚĂ s. rest, (înv. și pop.) rămășiță, (înv. și reg.) cusur. (Ce ~ mai ai de plătit?)

restanță dex

Intrare: restanță
restanță substantiv feminin