Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1029178:

RESTABILIRE s. 1. reîntronare, restatornicire. (~ păcii.) 2. refacere. (~ unui circuit electric.) 3. (MED.) înviorare, redresare, refacere, (rar) redresament, (fig.) remontare. (~ cuiva după un leșin.) 4. (MED.) îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduială, (înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.) 5. (MED.) fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (~ cuiva după o boală.)

Restabilire dex online | sinonim

Restabilire definitie