Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru restabilire

RESTABIL├Ź, restabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A stabili din nou, a readuce ├«n starea de la ├«nceput (sau ├«n alta mai bun─â). 2. Tranz. A reconstitui cuvinte, texte, manuscrise etc. ├«n forma (presupus─â) originar─â. 3. Refl. A-╚Öi reface s─ân─âtatea zdruncinat─â, a se ├«ntrema; a se ├«ns─ân─âto╚Öi; a se ├«nzdr─âveni. ÔÇô Pref. re- + stabili (dup─â fr. r├ętabilir).
RESTABIL├ŹRE, restabiliri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) restabili ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. restabili.
RESTABIL├Ź, restabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A stabili din nou, a readuce ├«n starea de la ├«nceput (sau ├«n alta mai bun─â). 2. Tranz. A reconstitui cuvinte, texte, manuscrise etc. ├«n forma (presupus─â) originar─â. 3. Refl. A-╚Öi reface s─ân─âtatea zdruncinat─â, a se ├«ntrema; a se ├«ns─ân─âto╚Öi; a se ├«nzdr─âveni. ÔÇô Re1 + stabili (dup─â fr. r├ętablir).
RESTABIL├ŹRE, restabiliri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) restabili ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. restabili.
RESTABIL├Ź, restabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A stabili din nou, a readuce ├«n starea de la ├«nceput (sau ├«n alta mai bun─â). Adela, con╚Ötiincioas─â, a restabilit situa╚Ťia de mai ├«nainte. IBR─éILEANU, A. 204. Accidentul acesta totu╚Öi m-a demoralizat foarte mult ╚Öi numai o petrecere bun─â mi-ar restabili acuma buna humoare. CARAGIALE, O. VII 59. 2. Refl. (Despre o persoan─â) A-╚Öi reface s─ân─âtatea zdruncinat─â, a se ├«ntrema; a se ├«ns─ân─âto╚Öi. 3. Tranz. A reconstitui cuvinte, texte, manuscrise etc. ├«n forma (presupus─â) original─â. A restabili cuvinte sau forme gramaticale ale latinei populare. 4. Tranz. A restatornici, a re├«ntrona. Restabile╚Öti ordinea ├«n afaceri. CARAGIALE, O. III 147. S─â restabileasc─â ordinea legal─â sub c─âim─âc─ânia unui boier. BOLINTINEANU, O. 262.
RESTABIL├ŹRE, restabiliri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) restabili ╚Öi rezultatul ei. Restabilirea unui bolnav.
!restabil├ş (a ~) (res-ta-/re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. restabil├ęsc, imperf. 3 sg. restabile├í; conj. prez. 3 s─â restabile├ísc─â
!restabil├şre (res-ta-/re-sta-) s. f., g.-d. art. restabil├şrii; pl. restabil├şri
restabil├ş vb. (sil. mf. -sta-) stabili
restabil├şre s. f. (sil. mf. -sta-), g.-d. art. restabil├şrii; pl. restabil├şri
RESTABIL├Ź vb. 1. a re├«ntrona, a restatornici, (├«nv.) a restitui. (A ~ pacea.) 2. a reface. (A ~ un circuit.) 3. v. ├«nviora. 4. v. ├«ns─ân─âto╚Öi. 5. v. ├«ntrema.
RESTABIL├ŹRE s. 1. re├«ntronare, restatornicire. (~ p─âcii.) 2. refacere. (~ unui circuit electric.) 3. v. ├«nviorare. 4. v. ├«ns─ân─âto╚Öire. 5. v. ├«ntremare.
RESTABIL├Ź vb. IV. 1. tr. A aduce ├«n starea ├«n care a fost mai ├«nainte. 2. tr. A stabili, a reconstitui (un text). 3. refl. A se ├«ntrema, a se ├«nzdr─âveni. [Cf. fr. r├ętablir, it. ristabilire].
RESTABIL├ŹRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) restabili ╚Öi rezultatul ei; reconstituire; ├«ntremare, ├«nzdr─âvenire. [< restabili].
RESTABIL├Ź vb. I. tr. 1. a stabili din nou, a aduce ├«n starea ├«n care a fost la ├«nceput sau ├«n alta mai bun─â. 2. a stabili, a reconstitui (un cuv├ónt, un text). II. refl. a se ├«ntrema, a se ├«nzdr─âveni. (dup─â fr. r├ętablir)
A RESTABIL├Ź ~├ęsc tranz. 1) A face s─â se restabileasc─â. 2) A readuce la starea normal─â; a redresa. 3) (elemente de limb─â) A supune unei opera╚Ťii de identificare a fazelor anterioare de evolu╚Ťie. /re- + a stabili
A SE RESTABIL├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) A se stabili din nou. 2) (despre un organism sau despre p─âr╚Ťile lui) A reveni la condi╚Ťia ini╚Ťial─â; a se reface; a se regenera; a cre╚Öte. /re- + a se stabili
restabil├Č v. 1. a pune iar ├«ntrÔÇÖo stare bun─â, ├«n prima stare; 2. a ├«ntrema: acest medicament lÔÇÖa restabilit; 3. a face s─â renasc─â: a restabili disciplina ├«n armat─â; 4. a reveni la prima stare: creditul s─âu se restabili; 5. a-╚Öi rec─âp─âta s─ân─âtatea: sÔÇÖa restabilit pe deplin.
restabilire f. 1. ac╚Ťiunea de a (se) restabili; 2. starea persoanei sau a lucrului restabilit; 3. ├«ntremare.
*restabil├ęsc v. tr. (it. restabilire sa┼ş fr. r├ętablir. Lat. restibilire [Pacuvi┼ş]). Aduc ─şar ├«n bun─â stare, fac cum a fost, restaurez: a restabili un templu. Fig. Fac s─â renasc─â, stabilesc ─şar: a restabili ordinea, creditu, credin╚Ťa. ├Äntram, reda┼ş vigoarea: a-╚Ť─ş restabili s─ân─âtatea, acest medicament l-a restabilit. V. refl. M─â ├«ndrept, recap─ât s─ân─âtatea: bolnavu sÔÇÖa restabilit.
*restabil├şre f. Ac╚Ťiunea de a sa┼ş de a se restabili. ├Äntr─âmare, ├«ns─ân─âto╚Öire.
RESTABILI vb. 1. a re├«ntrona, a restatornici, (├«nv.) a restitui. (A ~ pacea.) 2. a reface. (A ~ un circuit.) 3. (MED.) a (se) ├«nviora, a (se) redresa, a (se) reface, (reg.) a (se) ├«nvio╚Öa, (fig.) a (se) remonta. (S-a ~ dup─â le╚Öin.) 4. (MED.) a (se) ├«ndrepta, a (se) ├«nfiripa, a (se) ├«ns─ân─âto╚Öi, a (se) ├«ntrema, a (se) ├«nzdr─âveni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) ridica, a (se) t─âm─âdui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. ╚Öi fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) s─ân─âto╚Öa, a (se) tocmi, a (se) zdr─âveni, (reg.) a (se) r─âzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. ╚Öi Transilv.) a (se) zvidui, (├«nv.) a (se) remedia, a (se) vr─âciui. (S-a ~ dup─â o boal─â lung─â.) 5. (MED.) a (se) fortifica, a (se) ├«ndrepta, a (se) ├«nfiripa, a (se) ├«nt─âri, a (se) ├«ntrema, a (se) ├«nzdr─âveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) tonifica, (├«nv. ╚Öi pop.) a (se) ├«mputernici, (pop. ╚Öi fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) zdr─âveni, (reg.) a (se) v├«njo╚Öa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a ~ pu╚Ťin dup─â o scarlatin─â.)
RESTABILIRE s. 1. re├«ntronare, restatornicire. (~ p─âcii.) 2. refacere. (~ unui circuit electric.) 3. (MED.) ├«nviorare, redresare, refacere, (rar) redresament, (fig.) remontare. (~ cuiva dup─â un le╚Öin.) 4. (MED.) ├«ndreptare, ├«nfiripare, ├«ns─ân─âto╚Öire, ├«ntremare, ├«nzdr─âvenire, lecuire, refacere, ridicare, t─âm─âduire, vindecare, (pop.) sculare, t─âm─âduial─â, (├«nv.) s─ân─âto╚Öare, t─âm─âduin╚Ť─â, vracevanie. (~ complet─â a bolnavului.) 5. (MED.) fortificare, ├«ndreptare, ├«nfiripare, ├«nt─ârire, ├«ntremare, ├«nzdr─âvenire, reconfortare, refacere, tonificare, (rar) reconfort, (├«nv. ╚Öi pop.) ├«mputernicire. (~ cuiva dup─â o boal─â.)

Restabilire dex online | sinonim

Restabilire definitie

Intrare: restabili
restabili verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: restabilire
restabilire substantiv feminin
  • silabisire: -sta-