Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru respira╚Ťie

RESPIR├ü╚ÜIE, respira╚Ťii, s. f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care se realizeaz─â schimbul de gaze (absorbirea oxigenului ╚Öi eliminarea dioxidului de carbon) ├«ntre organismele vii ╚Öi mediul ├«nconjur─âtor; ac╚Ťiune ritmic─â ╚Öi mecanic─â prin care animalele superioare inspir─â aerul ambiant con╚Ťin├ónd oxigenul necesar ├«ntre╚Ťinerii vie╚Ťii ╚Öi expir─â dioxidul de carbon ╚Öi vaporii de ap─â rezulta╚Ťi din arderi; r─âsuflare. ÔŚŐ Respira╚Ťie artificial─â = mijloc de reanimare care const─â ├«n introducerea ╚Öi scoaterea alternativ─â ╚Öi ritmic─â a aerului din pl─âm├óni, pentru a provoca reluarea mi╚Öc─ârilor respiratorii normale, ├«ntrerupte ├«n caz de asfixiere, sincop─â etc. Oper─â (sau studiu, lucrare) de larg─â respira╚Ťie = oper─â (sau studiu, lucrare) de mare amploare, complex─â. ÔÖŽ Aerul respirat; suflare. ÔÇô Din fr. respiration, lat. respiratio.
RESPIR├ü╚ÜIE, respira╚Ťii, s. f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care se realizeaz─â schimbul de gaze (absorbirea oxigenului ╚Öi eliminarea bioxidului de carbon) ├«ntre organismele vii ╚Öi mediul ├«nconjur─âtor; ac╚Ťiune ritmic─â ╚Öi mecanic─â prin care animalele superioare inspir─â aerul ambiant con╚Ťin├ónd oxigenul necesar ├«ntre╚Ťinerii vie╚Ťii ╚Öi expir─â bioxidul de carbon ╚Öi vaporii de ap─â rezulta╚Ťi din arderi; r─âsuflare. ÔŚŐ Respira╚Ťie artificial─â = mijloc de reanimare care const─â ├«n efectuarea unui ansamblu de mi╚Öc─âri ce se execut─â asupra corpului unei persoane, pentru a provoca reluarea mi╚Öc─ârilor respiratorii normale, ├«ntrerupte ├«n caz de asfixiere, sincop─â etc., ├«n vederea introducerii ╚Öi scoaterii alternative ╚Öi ritmice a aerului din pl─âm├óni. Oper─â (sau studiu, lucrare) de larg─â respira╚Ťie = oper─â (sau studiu, lucrare) de mare amploare, complex─â. ÔÖŽ Aerul respirat; suflare. ÔÇô Din fr. respiration, lat. respiratio.
RESPIR├ü╚ÜIE, respira╚Ťii, s. f. Proces fiziologic const├«nd din schimburi de gaze ├«ntre ╚Ťesuturile vii ale plantelor ╚Öi animalelor ╚Öi mediul ├«nconjur─âtor; ac╚Ťiune ritmic─â ╚Öi mecanic─â prin care animalele superioare inspir─â (pe nas sau pe gur─â) aerul ambiant con╚Ťin├«nd oxigenul necesar ├«ntre╚Ťinerii vie╚Ťii ╚Öi expir─â bioxidul de carbon ╚Öi vaporii de ap─â rezulta╚Ťi din arderi; r─âsuflare. ╚śi to╚Ťi, ├«ngr─âm─âdi╚Ťi la prov─â, ca o turm─â speriat─â, mu╚Ťi ╚Öi palizi, cu respira╚Ťia t─âiat─â, privesc ╚Ťint─â ├«nainte la orizont. BART, S. M. 38. El urm─â mai departe rar, de-abia vorbind, cu respira╚Ťia scurt─â. D. ZAMFIRESCU, R. 57. ÔŚŐ (Poetic) Dup─â ora dou─â nu s-a mai auzit dec├«t respira╚Ťia domoal─â a ora╚Öului adormit. BOGZA, M. S. 10. ÔŚŐ (Rar, considerat ca unitate de m─âsur─â) Izvorul e aproape, la c├«teva respira╚Ťii numai. BOGZA, C. O. 18. ÔŚŐ Respira╚Ťie artificial─â = mi╚Öcare mecanic─â care se execut─â asupra corpului unui pacient, pentru a provoca reluarea mi╚Öc─ârilor normale respiratorii, ├«ntrerupte ├«n caz de asfixie, sincop─â etc. ÔŚŐ Expr. Oper─â (studiu, lucrare) de larg─â respira╚Ťie = oper─â (studiu, lucrare) de mare amploare. ÔÖŽ Aerul expirat, suflare. ├Äncep a obosi, te ocolesc, nu se mai pleac─â deasupra s─â le sim╚Ťi respira╚Ťia cald─â. C. PETRESCU, ├Ä. II 54. ├Äi simt respira╚Ťia fierbinte. SAHIA, N. 20.
!respir├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. respir├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. respir├í╚Ťiei; pl. respir├í╚Ťii, art. respir├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
respir├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e; mf. -spi-), art. respir├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. respir├í╚Ťiei; pl. respir├í╚Ťii, art. respir├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
RESPIRÁȚIE s. (FIZIOL.) răsuflare, suflare, (rar) respir, respirare, suflu, (pop.) răsuflet, răsuflu, (înv. și reg.) suflet, (înv.) duh, răsuflătură, spirit. (Abia își mai trage ~.)
RESPIR├ü╚ÜIE s.f. Proces const├ónd ├«n schimburi de gaze ├«ntre ╚Ťesuturile vii ale plantelor ╚Öi animalelor ╚Öi mediul ├«nconjur─âtor; r─âsuflare. ÔŚŐ Respira╚Ťie artificial─â = mi╚Öcare mecanic─â executat─â asupra unui ├«necat, a unui asfixiat etc. pentru a provoca reluarea mi╚Öc─ârilor respiratorii normale; oper─â (sau lucrare) de larg─â respira╚Ťie = oper─â (sau lucrare) de mare amploare. ÔÖŽ Aerul respirat; suflare. [Gen. -iei, var. respira╚Ťiune s.f. / cf. fr. respiration, lat. respiratio].
RESPIR├ü╚ÜIE s. f. 1. act fiziologic prin care organismele vii efectueaz─â schimbul de gaze ├«ntre ele ╚Öi mediul lor de via╚Ť─â. ÔÖŽ ~ artificial─â = mijloc de reanimare prin introducerea ╚Öi scoaterea alternativ─â a aerului din pl─âm├ónii unui ├«necat, asfixiat etc. ÔŚŐ pauz─â foarte scurt─â, utilizat─â ├«n tehnica fraz─ârii. 2. (fig.) r─âsp├óndire (a unor sentimente sau idei). ÔÖŽ oper─â (sau lucrare) de larg─â ~ = oper─â (sau lucrare) de mare amploare. (< fr. respiration, lat. respiratio)
RESPIR├ü╚ÜIE ~i f. 1) Proces fiziologic care const─â ├«n schimbul de gaze ├«ntre organism ╚Öi mediul ├«nconjur─âtor (const├ónd ├«n absorbirea oxigenului ╚Öi eliminarea bioxidului de carbon); r─âsuflare. ÔŚŐ ~ artificial─â mijloc de reanimare care const─â ├«n efectuarea unor mi╚Öc─âri pentru a provoca restabilirea respira╚Ťiei normale (├«n caz de ├«ntrerupere a ei). 2) Aer expirat. ÔŚŐ De larg─â ~ de mare amploare. [G.-D. respira╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. respiration, lat. respiratio, ~onis
respira╚Ťi(un)e f. func╚Ťiunea organismului prin care se absoarbe oxigenul aerului ╚Öi se elimineaz─â acidul carbonic.
*respira╚Ťi├║ne f. (lat. respir├ítio, -├│nis). Fiziol. R─âsuflare, func╚Ťiunea pin care se primene╚Öte aeru din pl─âm├«n─ş. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie. ÔÇô Pin respira╚Ťiune tragem ├«n corp aeru, al c─âru─ş oxigen preface s├«ngele stricat or─ş v├«nos ├«n s├«nge bun or─ş arterial. Animalele respir─â ├«n patru felur─ş: 1. pin pl├«m├«n─ş (mamifere, p─âs─âr─ş ╚Öi reptile), 2. pin branchi─ş (pe╚Öt─ş, anelide, crustacee ╚Öi molusce), 3. pin trahe─ş (insecte ╚Öu arahnide) ╚Öi 4. pin pele (zoofite). ÔÇô Aparatu respiratori┼ş al omulu─ş ╚Öi animalelor superioare cuprinde nasu ╚Öi gura, pe unde intr─â ╚Öi ─şese aeru (inspira╚Ťiune ╚Öi expira╚Ťiune); laringele ╚Öi trahe─şa-arter─â ╚Öi pl─âm├«ni─ş, ├«n care aeru circul─â pin ni╚Öte canale ramificate indefinit din bronchi─ş, care-s o prelungire a trahei─ş. De vre-o 16 or─ş pe minut, mi╚Öcarea mecanic─â a coastelor ╚Öi diafragme─ş produce inspira╚Ťiunea aerulu─ş. De do┼ş─â or─ş pe minut, tot s├«ngele corpulu─ş str─âbate pl─âm├«ni─ş ╚Öi ─şa oxigenu din aeru intrat (care oxigen e indispensabil v─şe╚Ťi─ş ca ╚Öi foculu─ş) ╚Öi las─â ├«n loc o cantitate aproape egal─â de acid carbonic, care e v─ât─âm─âtor v─şe╚Ťi─ş animale ╚Öi e dat afar─â pin expira╚Ťiune. De ace─şa localurile ├«n care se afl─â mul╚Ť─ş oamen─ş trebu─şe aerate des.
RESPIRAȚIE s. răsuflare, suflare, (rar) respir, respirare, suflu, (pop.) răsuflet, răsuflu, (înv. și reg.) suflet, (înv.) duh, răsuflătură, spirit. (Abia își mai trage ~.)
RESPIRA╚ÜIE. Subst. Respira╚Ťie, respir (rar), respirare (rar), r─âsuflare, r─âsuflet (pop.), r─âsuflu, suflare, suflet, suflu. R─âsufl─âtur─â (rar). Respira╚Ťie artificial─â. Expira╚Ťie, expirare; aspirare, aspira╚Ťie, inspira╚Ťie, inspirare (rar), inhalare, inhala╚Ťie. G├«f├«ial─â, g├«f├«ire, g├«f├«it; sfor─âial─â, sfor─âire, sfor─âit, sfor─âitur─â, hor─âit (reg.), hor─âitur─â (reg.); h├«rc├«ial─â, h├«rc├«it, h├«r├«ial─â, h├«r├«it, h├«r├«itur─â; horc─âiai─â, horc─âit, horc─âitur─â. Sufocare, sufoca╚Ťie, ├«n─âbu╚Öire, asfixiere. Aparat respirator. Adj. Respirator; r─âsufl─âtor (rar). Expirator; inspirator. G├«f├«itor; sfor─âitor; h├«r├«itor. Sufocant, ├«n─âbu╚Öitor, asfixiant. Vb. A respira, a r─âsufla (pop.), a sufla, a-╚Öi trage sufletul, a-╚Öi lua suflet. A expira, a sufla; a inspira, a aspira, a trage aer, a inhala; a respira pe nas (pe gur─â). A-╚Öi ╚Ťine (a-╚Öi opri, a-╚Öi st─âp├«ni) r─âsuflarea. A sfor─âi, a m├«na porcii la jir, a hor─âi (reg.), a horc─âi (reg.); a h├«rc├«i, a h├«r├«i. A (se) sufoca, a (se) ├«n─âbu╚Öi, a (se) asfixia.
RESPIR├ü╚ÜIE (< fr., lat.) s. f. (FIZIOL.) 1. Proces fiziologic fundamental prin care organismele realizeaz─â un schimb de oxigen ╚Öi dioxid de carbon cu mediul ├«nconjur─âtor. La plante, aerul ├«nc─ârcat cu oxigen p─âtrunde prin stomate ╚Öi se r─âsp├ónde╚Öte la ╚Ťesuturi prin spa╚Ťiile intercelulare. La animale, schimbul de gaze se realizeaz─â la nivelul unor structuri specializate (aparat respirator). Aerul (sau apa ├«n cazul animalelor acvatice) este introdus ├«n organele respiratorii prin mi╚Öc─âri respiratorii ritmice, controlate de centri afla╚Ťi ├«n sistemul nervos (r. extern─â sau ventila╚Ťie); de aici oxigenul trece ├«n s├ónge ╚Öi este transportat la ╚Ťesuturi. Deoarece ├«n organism nu exist─â depozite de oxigen, ├«ntreruperea r. pentru mai mult de c├óteva minute provoac─â moartea. ÔŚŐ R. artificial─â = ansamblu de mi╚Öc─âri av├ónd drept scop introducerea ╚Öi scoaterea alternativ─â ╚Öi ritmic─â a aerului din pl─âm├óni, executate asupra unei persoane ale c─ârei mi╚Öc─âri respiratorii normale au fost temporar ├«ntrerupte (├«n caz de asfixie, ├«nec etc.). 2. Proces metabolic prin care moleculele organice bogate ├«n energie (ex-glucoza) sunt degradate prin oxidare ├«n molecule mai mici, eliber├óndu-se energia necesar─â vie╚Ťii. La majoritatea plantelor ╚Öi animalelor oxidarea se realizeaz─â cu ajutorul oxigenului atmosferic (r. aerob─â) ╚Öi are ca produ╚Öi finali dioxidul de carbon ╚Öi apa. Sin. r. celular─â, r. intern─â, r. tisular─â. ÔŚŐ R. anaerob─â = tip de r. ├«n care substan╚Ťele nutritive sunt oxidate ├«n absen╚Ťa oxigenului atmosferic. Deoarece oxidarea nu este complet─â, cantitatea de energie degajat─â este mai mic─â dec├ót ├«n cazul r. aerobe. Se ├«nt├ólne╚Öte la unele drojdii ╚Öi bacterii ╚Öi ├«n ╚Ťesutul muscular lipsit de oxigen.
a face respira╚Ťie gur─â la gur─â / bu╚Öon la bu╚Öon expr. (glum.) a s─âruta pe gur─â.
respira╚Ťie, respira╚Ťii s. f. (tox.) inhalare a unui drog pe cale nazal─â.

Respira╚Ťie dex online | sinonim

Respira╚Ťie definitie

Intrare: respira╚Ťie
respira╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e; mf. -spi-