Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru respins

RESP├ŹNGE, resp├şng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A ├«ndep─ârta de la sine, a da la o parte. ÔÖŽ A arunca ├«napoi. 3. A ╚Ťine piept unui atac armat, a sili pe du╚Öman s─â se retrag─â. 4. Fig. A ├«n─âbu╚Öi un sentiment, o pornire. ÔÇô Din it. respingere.
RESP├ŹNGE, resp├şng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu accepta. 2. A ├«ndep─ârta de la sine, a da la o parte. ÔÖŽ A arunca ├«napoi. 3. A ╚Ťine piept unui atac armat, a sili pe du╚Öman s─â se retrag─â. 4. Fig. A ├«n─âbu╚Öi un sentiment, o pornire. ÔÇô Din it. respingere.
RESP├ŹNGE, resp├şng, vb. III. Tranz. 1. A refuza, a nu admite, a nu primi, a nu accepta. A respinge un proiect. Ôľş Trimisese╚Öi ceva la ┬źUniversul literar┬╗ care te respinsese. PAS, Z. I 313. Poate c─â Frusina ar fi respins pe Badea, dar p─ârin╚Ťii ╚Öi rudele i-ar fi stat ciocan pe cap, p├«n─â c├«nd ╚Öi-ar fi dat consim╚Ť─âm├«ntul. GALACTION, O. I 126. Geniul limbii respinge ne├«ncetat orice vorbe str─âine, barbare ╚Öi parazite, ce vin a o disforma. HELIADE, O. II 386. ÔŚŐ A respinge (pe cineva) la un examen = a declara (pe cineva) c─âzut, a nu-l promova. 2. A ├«ndep─ârta de la sine, a da la o parte. Ozun respinse cu m├«na o prezen╚Ť─â sup─âr─âtoare. C. PETRESCU, C. V. 301. Cu o m├«n─â ├«l respinge, Dar se simte prins─â-n bra╚Ť─â. EMINESCU, O. I 104. ÔŚŐ Fig. Ur─ârile de anul nou, capra ╚Öi c─âlu╚Ťul ╚Öi toat─â zvoana ╚Öi veselia cotlonului aceluia din munte le respinse, de c─âtr─â sine. SADOVEANU, B. 64. ÔÖŽ A arunca ├«napoi. O s─âgeat─â V├«j├«ie, vine, love╚Öte Scutul care zinghene╚Öte ╚śi-o respinge. ALECSANDRI, P. II 14. 3. A ╚Ťine piept unui atac armat, a sili pe du╚Öman s─â se retrag─â. Un regiment care a f─âcut o ├«ncercare cu dou─â zile ├«nainte a fost ├«ns─â respins. CAMIL PETRESCU, U. N. 309. Puternica armat─â... St├«nd gata s─â resping─â rom├«nii din asalt. ALECSANDRI, P. III 219. 4. (Rar, cu privire la sentimente, porniri) A ├«n─âbu╚Öi. ╚Üin├«nd ╚Öi resping├«nd ├«n el orice semn al sup─âr─ârii, se ├«ngriji des-de-diminea╚Ť─â ╚Öi de-aproape de tot ceea ce privea osp─â╚Ťul. SADOVEANU, Z. C. 132.
resp├şnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. resp├şng, 1 pl. resp├şngem, perf. s. 1 sg. respins├ęi, 1 pl. resp├şnser─âm; part. resp├şns
resp├şnge vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. resp├şng, 1 pl. resp├şngem, perf. s. 1 sg. respins├ęi, 1 pl. resp├şnser─âm; part. resp├şns
RESP├ŹNGE vb. 1. v. refuza. 2. v. recuza. 3. v. repudia. 4. v. dezaproba. 5. a l─âsa, (fig.) a tr├ónti. (L-a ~ la examen.) 6. a alunga, a goni, a izgoni, (fig. ├«nv.) a ├«mpinge. (├Äl ~ pe inamic din ╚Ťar─â.)
A respinge Ôëá a accepta, a admite, a adopta, a aproba, a atrage, a consim╚Ťi, a primi, a sus╚Ťine, a accepta
Respins Ôëá admis, adoptat, sus╚Ťinut
RESP├ŹNGE vb. III. tr. 1. A ├«mpinge ├«napoi; a ├«ndep─ârta, a alunga. ÔÖŽ A refuza. 2. A rezista unui atac; a sili pe du╚Öman s─â se retrag─â. [P.i. resp├şng. / < it. respingere].
RESP├ŹNGE vb. tr. 1. a ├«mpinge ├«napoi; a ├«ndep─ârta, a alunga. ÔŚŐ a refuza. 2. a rezista unui atac; a sili pe du╚Öman s─â se retrag─â. (< it. respingere)
resp├şnge (resp├şng, resp├şns), vb. ÔÇô A refuza, a ├«ndep─ârta, a refula. It. respingere (Tiktin; Candrea) sau mai probabil de la (├«m)pinge, cu pref. r─âs-. Sec. XVIII. ÔÇô Der. resping─âtor, adj. (dezgust─âtor).
A RESP├ŹNGE resp├şng tranz. 1) (persoane sau lucruri) A ├«ndep─ârta de la sine; a repudia. 2) (rug─âmin╚Ťi, oferte etc.) A nu consim╚Ťi s─â primeasc─â; a nu satisface; a nu admite; a refuza. 3) (du╚Ömani, armate etc.) A sili s─â se retrag─â. /<it. respingere
respinge v. 1. a împinge înapoi; 2. a depărta fugărind: a respinge pe dușmani; 3. a combate cu putere: a respinge o calomnie; 4. a nu voi să primească: a respinge o cerere; 5. fig. a insufla desgust: figura sa te respinge.
*resp├şng, -p├şns, a -p├şnge v. tr. (neol. de la ├«nceputu sec. 18 dup─â it. resp├şngere). ├Ämping ├«napo─ş: valurile respingea┼ş luntrea. Silesc s─â se retrag─â: a respinge un du╚Öman. Rezist, nu cedez: a respinge un asalt (╚Öi fig.) o ispit─â. Fig. Nu primesc, nu admit: a respinge o cerere. Nu recunosc, declar ca fals: a respinge o calomnie. Repugn, inspir dezgust (repulsiune): figura lu─ş te respinge. ÔÇô Rar ╚Öi r─â-. V. atrag ╚Öi r├«nesc.
RESPINGE vb. 1. a refuza, (livr.) a denega, (├«nv.) a ap─âra, a lep─âda, a t─âg─âdui. (~ ajutorul ce i se cere.) 2. (JUR.) a recuza, a refuza. (A ~ un jurat.) 3. a renega, a repudia. (A-╚Öi ~ so╚Ťia.) 4. a blama, a condamna, a dezaproba, a ├«nfiera, a proscrie, a reproba, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sanc╚Ťiona, (pop.) a os├«ndi, (├«nv.) a mustra, a protesta, (fig.) a ve╚Öteji. (Opinia public─â a ~ gestul lui necugetat.) 5. a l─âsa, (fig.) a tr├«nti. (L-a ~ la examen.) 6. a alunga, a goni, a izgoni, (fig. ├«nv.) a ├«mpinge. (├Äl ~ pe inamic.)

Respins dex online | sinonim

Respins definitie

Intrare: respinge
respinge verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: respins
respins