RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ◊ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța; a nu tulbura, a nu deranja. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ♦ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva; a cinsti, a stima. Toată lumea te respectă. DUMITRIU, N. 127. Artistele îl iubeau și-l respectau pe maestru, care le ocrotea și le învăța să cînte. BART, E. 366. ♦ A ține seama de..., a acorda atenția cuvenită; a nu neglija. Eu vă respect durerea ce viața vă-nconjoară. BOLINTINEANU, O. 19. Să respectăm armonia limbei, să ne conducem de notele ei melodioase și să ne ferim de tot ce ar produce cacofonii în concertul ei. ALECSANDRI, S. 55. ♦ Refl. A-și păstra demnitatea, a nu face nimic care ar fi sub demnitatea sa. ♦ (Glumeț) A cruța (pe cineva, mai rar ceva), a nu vătăma. Curios... hingherii îl respectară [pe cățel]. GALACTION, O. I 308. 2. (Cu privire la contracte, angajamente) A ține întocmai, a nu se abate de la... Se trezește obștia cu citație... subt cuvînt că nu ți-a respectat la vreme contractul. C. PETRESCU, Î. II 208. Respecți tu jurămîntul de-a o lua soție? ALECSANDRI, T. II 160.

respectá (a ~) vb., ind. prez. 3 respéctă

respectá vb., ind. prez. 1 sg. respéct, 3 sg. și pl. respéctă, perf. s. 1 sg. respectái

RESPECTÁ vb. 1. v. aprecia. 2. v. ține. 3. a îndeplini, a onora, a ține, (pop.) a păzi. (Și-a ~ învoiala.) 4. a urma. (A ~ prescripțiile medicului.)

A respecta ≠ a disprețui

RESPECTÁ vb. I. tr. 1. A avea respect față de cineva; a cinsti, a stima. ♦ refl. A-și păstra demnitatea. 2. A nu se abate de la o lege, de la un contract etc. [P.i. respéct. / < fr. respecter].

RESPECTÁ vb. I. tr. 1. a avea respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ a ține seama de; a nu neglija. 2. a nu se abate de la o lege, de la un principiu etc. II. refl. a-și păstra demnitatea. (< fr. respecter)

A RESPECTÁ respéct tranz. 1) (persoane sau valori umane) A trata cu respect; a stima. 2) (condițiile unui contract, prevederile legii etc.) A îndeplini întocmai. ~ prescripțiile medicului. /<fr. respecter

A SE RESPECTÁ mă respéct intranz. A ține la autoritatea sa. /<fr. respecter

respectà v. 1. a avea respect: respectați pe părinții voștri; 2. a avea considerațiune pentru: a respecta durerea cuiva; 3. a cruța: moartea nu respectă pe nimeni.

2) *respéct și -éz, a -á v. tr. (lat. respectare; fr. respecter. V. inspectez). Stimez, onorez, am considerațiune: a respecta bătrîniĭ. Las în pace, nu turbur: a respecta somnu cuĭva. Fig. Cruț: moartea nu respectă pe nimenĭ. V. refl. Îmĭ țin demnitatea.

RESPECTA vb. 1. a aprecia, a cinsti, a considera, a onora, a prețui, a stima, (înv.) a respectarisi, a respectălui, a respectui, a socoti. (Toți îl ~ în mod sincer.) 2. a ține, (înv. și pop.) a cinsti, (pop.) a păzi, (înv.) a feri, a observa, a veghea. (A ~ o datină, un obicei.) 3. a îndeplini, a onora, a ține, (pop.) a păzi. (Și-a ~ învoiala.) 4. a urma. (A ~ prescripțiile medicului.)