resimți definitie

13 definiții pentru resimți

RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).
RESIMȚÍ, resímt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. Îmi tremură mîna ca și cînd prin descrierea crimelor aș resimți eu, în locul ucigașilor, remușcările conștiinței. HASDEU, I. V. 175. Impresiune ce resimte cîmpeanul care, trecînd prin pădure, vede deodată... un dobitoc mare și negru. ODOBESCU, S. III 134. ◊ Refl. (Neobișnuit) De-o năprasnică putere mă resimt însuflețit. MACEDONSKI, O. I 29. Zefirii pintre frunze cu-a lor aripi răcoroase Răspîndesc un dulce sunet pe natură-nveselind Și la glasul lor făptura se resimte înviind. NEGRUZZI, S. II 13. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. Și auzul se resimte de vibrări asurzitoare, De răsunetul metalic al tam-tamului de bronz. ALECSANDRI, P. III 84. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. Revoluția franceză, zguduind Europa pînă în cele mai adînci ale sale temelii, se resimți și între romîni. KOGĂLNICEANU, S. A. 74.
resimțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt, imperf. 3 sg. resimțeá; conj. prez. 3 să resímtă
resimțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. resímt; conj. prez. 3 sg. și pl. resímtă
RESIMȚÍ vb. a se repercuta, a se simți. (Unele efecte se ~ asupra lui.)
RESIMȚÍ vb. IV. 1. tr. A simți (din nou). 2. refl. A simți consecințele, urmările, o slăbiciune etc. ♦ A avea urmări. [P.i. resímt. / după fr. ressentir].
RESIMȚÍ vb. I. tr. a simți puternic (o senzație fizică, un sentiment). II. refl. a simți unele consecințe neplăcute, o slăbiciune etc. ◊ a avea urmări. (după fr. ressentir)
A RESIMȚÍ resímt tranz. A simți din nou. /<fr. ressentir
A SE RESIMȚÍ mă resímt intranz. 1) A fi urmărit în continuare suportând efectele. 2) A simți urmările; a-și manifesta efectele; a avea urmări; a se răsfrânge. /<fr. ressentir
resimțì v. 1. a simți cu vioiciune.; 2. a simți urmările mai ales rele: răsboaiele se resimt mult timp. [După fr. ressentir].
*resímt, a -țí v. tr. (re- și simt, după fr. ressentir. V. resentiment). Simt urmările. V. refl. Tot maĭ simt ceva pe urmă: el s’a resimțit mult timp după acea răceală. Las urme din ceĭa ce s’a simțit odată: războaĭele se resimt mult timp. – Se poate zice și resimț (vest) și resimțesc.
RESIMȚI vb. a se repercuta, a se simți. (Unele efecte se ~ asupra lui.)

resimți dex

Intrare: resimți
resimți verb grupa a IV-a conjugarea a V-a