Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru resimțământ

RESIMȚĂMẤNT, resimțăminte, s. n. (Rar) Resentiment. – Resimți + suf. -ământ (după fr. ressentiment).
RESIMȚĂMẤNT, resimțăminte, s. n. (Rar) Resentiment. – Resimți + suf. -ământ (după fr. ressentiment).
RESIMȚĂMÎ́NT, resimțăminte, s. n. (Rar) Resentiment. (Atestat în forma resimțimînt) Oamenii... își înfrînară resimțimîntele. ODOBESCU, S. III 468. – Variantă: resimțimînt s. n.
resimțămấnt (înv.) s. n., pl. resimțămínte
resimțământ s. n., pl. resimțămínte
RESIMȚĂMÂNT s. v. antipatie, aversiune, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment.
resimțămînt s. v. ANTIPATIE. AVERSIUNE. OSTILITATE. PORNIRE. REPULSIE. RESENTIMENT.

resimțământ definitie

resimțământ dex

Intrare: resimțământ
resimțământ substantiv neutru