Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru resignat

RESEMN├ü, resemnez, vb. I. Refl. A se ├«mp─âca cu o situa╚Ťie grea, defavorabil─â; a accepta ceva f─âr─â ├«mpotrivire. [Var.: (├«nv.) resign├í vb. I] ÔÇô Din fr. r├ęsigner (dup─â semna).
RESEMN├üT, -─é, resemna╚Ťi, -te, adj. Care se ├«mpac─â cu o situa╚Ťie grea, care suport─â ceva f─âr─â ├«mpotrivire. ÔÖŽ Care exprim─â resemnare. [Var.: (├«nv.) resign├ít, -─â adj.] ÔÇô V. resemna.
RESIGNÁ vb. I v. resemna.
RESIGNÁT, -Ă adj. v. resemnat.
RESEMN├ü, resemnez, vb. I. Refl. A se ├«mp─âca cu o situa╚Ťie grea, defavorabil─â; a se supune, a accepta, a suporta un r─âu f─âr─â ├«mpotrivire. [Var.: (├«nv.) resign├í vb. I] ÔÇô Din fr. r├ęsigner (dup─â semna).
RESEMN├üT, -─é, resemna╚Ťi, -te, adj. Care se ├«mpac─â cu o situa╚Ťie grea, care suport─â un r─âu f─âr─â ├«mpotrivire. ÔÖŽ Care exprim─â resemnare. [Var.: (├«nv.) resign├ít, -─â adj.] ÔÇô V. resemna.
RESIGNÁ vb. I v. resemna.
RESIGNÁT, -Ă adj. v. resemnat.
RESEMN├ü, resemnez, vb. I. Refl. A se ├«mp─âca cu o situa╚Ťie grea, defavorabil─â; a accepta, a suporta un r─âu f─âr─â ├«mpotrivire. Se resemneaz─â ╚Öi, la treizeci de ani... e femeie b─âtr├«n─â. PAS, Z. I 222. ÔŚŐ (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źla┬╗, ar─ât├«nd obiectul resemn─ârii) S-ar fi resemnat in definitiv la tot ce-i contrariase proiectele romantice. C. PETRESCU, C. V. 45. S-o resemna la o via╚Ť─â modest─â. id. R. DR. 197.
RESEMN├üT, -─é, resemna╚Ťi, -te, adj. Care se ├«mpac─â cu o situa╚Ťie grea, care suport─â un r─âu f─âr─â ├«mpotrivire. L─âsa╚Ťi, spuse resemnat omul. C. PETRESCU, C. V. 130. Resemnat─â, ca o eroin─â din romanele ce le citea cu pasiune, tr─âia f─âr─â nici o ╚Ťint─â l─âmurit─â. REBREANU, I. 104. M─â ├«ntorc iar la mine ├«n sat, sf├«r╚Öi b─âir├«nul resemnat. BART, S. M. 33. ÔÖŽ Care exprim─â resemnare. ╚śi f─âr─â nici o vorb─â ne privim... Schimb├«nd sur├«suri... poc─âite, resemnate. CAMIL PETRESCU, V. 19. ├Än sufletul t├«n─ârului Iuga d─âinuia o lini╚Öte resemnat─â. REBREANU, R. II 290.
RESIGN├ü, resignez, vb. I. Refl. (Fran╚Ťuzism) A se resemna. M-am resignat s─â trec drept cel mai m─ârginit ╚Öi mai bucher dintre to╚Ťi colegii. GALACTION, O. I 14.
RESIGN├üT, -─é, resigna╚Ťi, -te, adj. (Fran╚Ťuzism) Resemnat. Mi-au tras o perdea de pe ochi, s─â v─âd ╚Öi altceva dec├«t traiul de vit─â la care eram condamnat ╚Öi la care m─â sim╚Ťeam resignat. C. PETRESCU, R. DR. 123. Privi resignat─â nucii din livada b─âtr├«neasc─â. id, O. P. I 81.
resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză
resemn├í vb., ind. prez. 1 sg. resemn├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. resemne├íz─â
resigná vb., ind. prez. 3 sg. și pl. resigneáză
RESEMN├ü vb. I. refl. A se ├«mp─âca cu o situa╚Ťie nepl─âcut─â, grea; a accepta, a se supune. [Cf. fr. r├ęsigner, dup─â semna].
RESEMN├üT, -─é adj. Care se ├«mpac─â cu o situa╚Ťie grea. ÔÖŽ Care exprim─â resemnare. [< resemna].
RESIGN├ü vb. I. refl. (Rar) A se resemna. [< fr. r├ęsigner, cf. lat. resignare].
RESEMN├ü vb. refl. a se ├«mp─âca cu o situa╚Ťie nepl─âcut─â, grea; a accepta, a se supune. (dup─â fr. r├ęsigner)
RESIGN├ü vb. refl. a se resemna. (< fr. r├ęsigner, lat. resignare)
resemn├í (resemn├ęz, resemn├ít), vb. refl. ÔÇô A accepta o situa╚Ťie defavorabil─â. ÔÇô Var. resigna, rezigna. Fr. r├ęsigner, adaptat la conjug. lui a ├«nsemna.
A SE RESEMN├ü m─â ~├ęz intranz. A se ├«mp─âca (├«n cele din urm─â) cu o situa╚Ťie defavorabil─â; a accepta un r─âu sub presiunea ├«mprejur─ârilor. /<fr. r├ęsigner
*resemnát, -ă adj. Plin de resemnare.
*resemn├ęz v. tr. (lat. resignare, ÔÇ×a ├«napo─şa, a ├«ncredin╚Ťa, a renun╚ŤaÔÇŁ, acomodat dup─â ├«nsemnez). Las de bun─â vo─şe ├«n favoarea cu─şva (Rar). V. refl. M─â las ├«n vo─şa soarte─ş a╚Ötept├«ndu-m─â la tot r─âu f─âr─â s─â c├«rtesc: bolnavu se resemnase. ÔÇô SÔÇÖar putea zice ╚Öi rezign ╚Öi -gn├ęz.

Resignat dex online | sinonim

Resignat definitie

Intrare: resemna
resemna verb grupa I conjugarea a II-a
resigna verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: resemnat
resemnat adjectiv
resignat