RESIGNÁȚIE, resignații, s. f. (Rar) Resemnare. – Din fr. résignation, lat. resignatio, -onis.

RESIGNÁȚIE, resignații, s. f. (Rar) Resemnare. – Din fr. résignation, lat. resignatio, -onis.

RESIGNÁȚIE, resignații, s. f. (Franțuzism) Resemnare. Te-ai dus... murmură el c-o resignație dureroasă. EMINESCU, N. 80.

resignáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. resignáția (-ți-a), g.-d. art. resignáției; pl. resignáții, art. resignáțiile (-ți-i-)

resignáție s. f. (sil. -ți-e), art. resignáția (sil. -ți-a), g.-d. art. resignáției; pl. resignáții, art. resignáțiile (sil. -ți-i-)

RESIGNÁȚIE s.f. (Rar) Resignare. [Gen. -iei, var. resignațiune s.f. / cf. fr. résignation, lat. resignatio].

RESIGNÁȚIE s. f. resignare. (< fr. résignation, lat. resignatio)

*resemnáre f. Acțiunea de a saŭ de a te resemna. – Se poate zice și rezignațiúne, -áție și -áre.