requiem definitie

11 definiții pentru requiem

RECVIÉM, recviemuri, s. n. (În Biserica romano-catolică) Slujbă religioasă pentru pomenirea unei persoane decedate; muzică corală compusă pentru această slujbă. ♦ Compoziție corală cu orchestră, alcătuită din mai multe părți, scrisă pe textul liturgic al misei funebre. [Scris și: requiem. – Pr.: -vi-em] – Din lat. requiem [aeternam dona eis], fr. requiem.
RECVIÉM, recviemuri, s. n. (La catolici) Slujbă religioasă la înmormîntarea sau pomenirea unei persoane decedate. V. parastas. ♦ Muzică compusă pentru această slujbă. Recviem de Mozart. – Scris și: requiem.
REQUIÉM s. n. v. recviem.
recviém s. n. (sil. -vi-em), pl. recviémuri[1]
RECVIÉM s. (MUZ., BIS.) misă funebră.[1]
RECVIÉM s.n. Slujbă catolică, rugăciune pentru pomenirea celor morți. ♦ Muzică compusă pentru această rugăciune. [Pron. -vi-em, scris și requiem s.n. / < fr. requiem, germ. Requiem, lat. requies – odihnă, it. (missa da) requiem – slujba pentru morți].
REQUIÉM s.n. v. recviem.
RÉCVIEM ~uri n. 1) (în biserica catolică) Slujbă religioasă pentru pomenirea unei persoane decedate. 2) Compoziție muzicală scrisă pe textul liturgic al mesei funebre. [Sil. -vi-em] /<lat., fr. requiem[1]
requiem n. (cit. recviem) rugăciune pentru cei morți [= fr. requiem].
*réquiem n., pl. requiémurĭ (fr. réquies, odihnă, ac. réquiem, cuvînt scos dintr’o rugăcĭune catolică care începe cu requiem aeternam. Romaniĭ pronunțaŭ récŭiem. Pronunțarea recviem e luată de la Germanĭ și Rușĭ). Parastas, rugăcĭune p. morțĭ.
requiem (cuv. lat.) v. recviem.

requiem dex

Intrare: requiem
requiem