repulsiv definitie

13 definiții pentru repulsiv

REPULSÍV, -Ă, repulsivi, -e, adj. (Rar) Care inspiră repulsie; respingător. – Din fr. répulsif.
REPULSÍV, -Ă, repulsivi, -e, adj. (Rar) Care inspiră repulsie; respingător. – Din fr. répulsif.
REPULSÍV, -Ă, repulsivi, -e, adj. Care inspiră repulsie, respingător.
repulsív (rar) adj. m., pl. repulsívi; f. repulsívă, pl. repulsíve
repulsív adj. m., pl. repulsívi; f. sg. repulsívă, pl. repulsíve
REPULSÍV adj. v. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, rău-mirositor, respingător, scârbos, urât.
Repulsiv ≠ ademenitor, atrăgător, fermecător, seducător, simpatic
REPULSÍV, -Ă adj. Care provoacă repulsie; respingător. [Cf. fr. répulsif].
REPULSÍV, -Ă adj. care provoacă repulsie. (< fr. répulsif)
REPULSÍV ~ă (~i, ~e) rar Care produce repulsie; propriu repulsiei; respingător; dezgustător. /<fr. répulsif
repulsiv a. care respinge.
*repulsív, -ă adj. (d. lat. repulsum, supinu d. repéllere, a respinge). Fiz. Respingător: forță repulsivă. Fig. Respingător, antipatic: persoană repulsivă.
repulsiv adj. v. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAȚIOS. GREȚOS. GREU. INFECT. ÎMPUȚIT. NEPLĂCUT. NESUFERIT. PUTUROS. RĂU. RĂU-MIROSITOR. RESPINGĂTOR. SCÎRBOS. URÎT.

repulsiv dex

Intrare: repulsiv
repulsiv adjectiv