repulsie definitie

17 definiții pentru repulsie

REPÚLSIE, repulsii, s. f. 1. Aversiune instinctivă; oroare, dezgust, resentiment. 2. (Fiz.) Respingere (2). [Var.: repulsiúne s. f.] – Din fr. répulsion, lat. repulsio, -onis.
REPULSIÚNE s. f. v. repulsie.
REPÚLSIE, repulsii, s. f. 1. Aversiune instinctivă; oroare, dezgust. 2. (Fiz.) Respingere (2). [Var.: repulsiúne s. f.] – Din fr. répulsion, lat. repulsio, -onis.
REPULSIÚNE s. f. v. repulsie.
REPÚLSIE, repulsii, s. f. 1. Aversiune instinctivă. Și-a biruit repulsia două săptămîni. C. PETRESCU, C. V. 210. De Stănică ăsta am avut repulsie chiar de la început. CĂLINESCU, E. O. I 128. Studiase odinioară medicina... dar n-a practicat niciodată, simțind o repulsie fizică față de boli și suferințe. REBREANU, R. I 218. 2. (Fiz.) Respingere (2). Atracția și repulsia magnetică. – Variantă: repulsiúne (MARINESCU, P. A. 56. D. ZAMFIRESCU, R. 101) s. f.
REPULSIÚNE s. f. v. repulsie.
repúlsie (-si-e) s. f., art. repúlsia (-si-a), g.-d. art. repúlsiei; pl. repúlsii, art. repúlsiile (-si-i-)
repúlsie s. f. (sil. -si-e), art. repúlsia (sil. -si-a), g.-d. art. repúlsiei; pl. repúlsii, art. repúlsiile (sil. -si-i-)
REPÚLSIE s. 1. v. antipatie. 2. v. dezgust. 3. v. respingere.
Repulsie ≠ admirație, atracție, deliciu, plăcere
REPÚLSIE s.f. 1. Dezgust, oroare, aversiune instinctivă. 2. (Fiz.) Forță în virtutea căreia două corpuri sau două molecule se resping reciproc; respingere. [Gen. -iei, var. repulsiune s.f. / cf. fr. répulsion, lat. repulsio].
REPULSIÚNE s.f. v. repulsie.
REPÚLSIE s. f. 1. aversiune instinctivă; dezgust, oroare. 2. (fiz.) respingere (2). (< fr. répulsion, lat. repulsio)
REPÚLSIE ~i f. 1) Sentiment sau senzație de neplăcere față de cineva sau ceva; repugnanță; silă; antipatie; scârbă; dezgust; aversiune. 2) fiz. Exercitare a unei forțe de îndepărtare a unui corp (din partea altui corp). [G.-D. repulsiei; Sil. -si-e] /<fr. répulsion, lat. repulsio, ~onis
repulsiune f. 1. Fiz. forță în virtutea căreia moleculele corpurilor sau corpurile înseș se resping mutual; 2. fig. mare repugnanță, aversiune extremă.
*repulsiúne f. (lat. repulsio, -ónis, d. repéllere, -pulsum, a respinge. V. puls). Fiz. Respingere a corpurilor între ele: atracțiunea și repulsiunea magnetică. Fig. Repugnanță, aversiune, dezgust, scîrbă: a avea repulsiune de un lucru saŭ contra unuĭ lucru.
REPULSIE s. 1. antipatie, aversiune, ostilitate, pornire, resentiment, (livr.) repugnanță, resimțămînt. (Simte o evidentă ~ față de el.) 2. aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, scîrbă, silă, (livr.) repugnanță, (rar) nesuferire, (pop. și fam.) lehamite, (înv.) urît, (pop. fig.) saț. (Simte o ~ de neînvins pentru orice.) 3. (FIZ.) respingere. (~ de natură magnetică.)

repulsie dex

Intrare: repulsie
repulsiune
repulsie substantiv feminin
  • silabisire: -si-e