Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru repulsie

REP├ÜLSIE, repulsii, s. f. 1. Aversiune instinctiv─â; oroare, dezgust, resentiment. 2. (Fiz.) Respingere (2). [Var.: repulsi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. r├ępulsion, lat. repulsio, -onis.
REPULSIÚNE s. f. v. repulsie.
REP├ÜLSIE, repulsii, s. f. 1. Aversiune instinctiv─â; oroare, dezgust. 2. (Fiz.) Respingere (2). [Var.: repulsi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. r├ępulsion, lat. repulsio, -onis.
REPULSIÚNE s. f. v. repulsie.
REP├ÜLSIE, repulsii, s. f. 1. Aversiune instinctiv─â. ╚śi-a biruit repulsia dou─â s─âpt─âm├«ni. C. PETRESCU, C. V. 210. De St─ânic─â ─âsta am avut repulsie chiar de la ├«nceput. C─éLINESCU, E. O. I 128. Studiase odinioar─â medicina... dar n-a practicat niciodat─â, sim╚Ťind o repulsie fizic─â fa╚Ť─â de boli ╚Öi suferin╚Ťe. REBREANU, R. I 218. 2. (Fiz.) Respingere (2). Atrac╚Ťia ╚Öi repulsia magnetic─â. ÔÇô Variant─â: repulsi├║ne (MARINESCU, P. A. 56. D. ZAMFIRESCU, R. 101) s. f.
REPULSIÚNE s. f. v. repulsie.
rep├║lsie (-si-e) s. f., art. rep├║lsia (-si-a), g.-d. art. rep├║lsiei; pl. rep├║lsii, art. rep├║lsiile (-si-i-)
rep├║lsie s. f. (sil. -si-e), art. rep├║lsia (sil. -si-a), g.-d. art. rep├║lsiei; pl. rep├║lsii, art. rep├║lsiile (sil. -si-i-)
REPÚLSIE s. 1. v. antipatie. 2. v. dezgust. 3. v. respingere.
Repulsie Ôëá admira╚Ťie, atrac╚Ťie, deliciu, pl─âcere
REP├ÜLSIE s.f. 1. Dezgust, oroare, aversiune instinctiv─â. 2. (Fiz.) For╚Ť─â ├«n virtutea c─âreia dou─â corpuri sau dou─â molecule se resping reciproc; respingere. [Gen. -iei, var. repulsiune s.f. / cf. fr. r├ępulsion, lat. repulsio].
REPULSIÚNE s.f. v. repulsie.
REP├ÜLSIE s. f. 1. aversiune instinctiv─â; dezgust, oroare. 2. (fiz.) respingere (2). (< fr. r├ępulsion, lat. repulsio)
REP├ÜLSIE ~i f. 1) Sentiment sau senza╚Ťie de nepl─âcere fa╚Ť─â de cineva sau ceva; repugnan╚Ť─â; sil─â; antipatie; sc├órb─â; dezgust; aversiune. 2) fiz. Exercitare a unei for╚Ťe de ├«ndep─ârtare a unui corp (din partea altui corp). [G.-D. repulsiei; Sil. -si-e] /<fr. r├ępulsion, lat. repulsio, ~onis
repulsiune f. 1. Fiz. for╚Ť─â ├«n virtutea c─âreia moleculele corpurilor sau corpurile ├«nse╚Ö se resping mutual; 2. fig. mare repugnan╚Ť─â, aversiune extrem─â.
*repulsi├║ne f. (lat. repulsio, -├│nis, d. rep├ęllere, -pulsum, a respinge. V. puls). Fiz. Respingere a corpurilor ├«ntre ele: atrac╚Ťiunea ╚Öi repulsiunea magnetic─â. Fig. Repugnan╚Ť─â, aversiune, dezgust, sc├«rb─â: a avea repulsiune de un lucru sa┼ş contra unu─ş lucru.
REPULSIE s. 1. antipatie, aversiune, ostilitate, pornire, resentiment, (livr.) repugnan╚Ť─â, resim╚Ť─âm├«nt. (Simte o evident─â ~ fa╚Ť─â de el.) 2. aversiune, dezgust, grea╚Ť─â, ├«ngre╚Ťo╚Öare, oroare, sc├«rb─â, sil─â, (livr.) repugnan╚Ť─â, (rar) nesuferire, (pop. ╚Öi fam.) lehamite, (├«nv.) ur├«t, (pop. fig.) sa╚Ť. (Simte o ~ de ne├«nvins pentru orice.) 3. (FIZ.) respingere. (~ de natur─â magnetic─â.)

Repulsie dex online | sinonim

Repulsie definitie

Intrare: repulsie
repulsiune
repulsie substantiv feminin
  • silabisire: -si-e