repugnanță definitie

11 definiții pentru repugnanță

REPUGNÁNȚĂ s. f. (Livr.) Dezgust, repulsie, aversiune. – Din fr. répugnance, lat. repugnantia.
REPUGNÁNȚĂ s. f. (Livr.) Dezgust, repulsie, aversiune. – Din fr. répugnance, lat. repugnantia.
repugnánță (livr.) s. f., g.-d. art. repugnánței
repugnánță s. f., g.-d. art. repugnánței
REPUGNÁNȚĂ s. v. antipatie, aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment, scârbă, silă.
REPUGNÁNȚĂ s.f. (Liv.) Silă, dezgust; scârbă, greață, aversiune. [Cf. fr. répugnance, lat. repugnantia].
REPUGNÁNȚĂ s. f. silă, dezgust; scârbă, greață, aversiune. (< fr. répugnance, lat. repugnantia)
REPUGNÁNȚĂ f. livr. Sentiment sau senzație de neplăcere față de cineva sau ceva; aversiune; silă; antipatie; repulsie. /<fr. répugnance, lat. repugnantia
repugnanță f. desgust pentru ceva.
*repugnánță f., pl. e (lat. repugnantia). Dezgust adînc, mare aversiune: a avea repugnanță de un lucru saŭ contra unuĭ lucru.
repugnanță s. v. ANTIPATIE. AVERSIUNE. DEZGUST. GREAȚĂ. ÎNGREȚOȘARE. OROARE. OSTILITATE. PORNIRE. REPULSIE. RESENTIMENT. SCÎRBĂ. SILĂ.

repugnanță dex

Intrare: repugnanță
repugnanță substantiv feminin