reptilă definitie

13 definiții pentru reptilă

REPTÍLĂ, reptile, s. f. (La pl.) Clasă de vertebrate (șerpi, șopârle, broaște țestoase, crocodili) ovipare, de obicei terestre, târâtoare, cu temperatura corpului variabilă, cu corpul acoperit de o piele groasă, solzoasă, fără picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, și cu inima formată din două auricule și un ventricul (Reptilia); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. – Din fr. reptile, germ. Reptile.
REPTÍLĂ, reptile, s. f. (La pl.) Clasă de vertebrate ovipare, de obicei terestre, târâtoare, cu temperatura corpului variabilă, cu corpul acoperit de o piele groasă, solzoasă, fără picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, și cu inima formată din două auricule și un ventricul (Reptilia); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. – Din fr. reptile, germ. Reptile.
REPTÍLĂ, reptile, s. f. Animal care face parte din clasa vertebratelor tîrîtoare, cu temperatura corpului rece, cu corpul acoperit de o piele groasă, solzoasă, fară picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral; (la pl.) clasa acestor animale. [Dovlecii] au o coajă iritantă, care duce gîndul spre pielea scorțoasă a reptilelor. BOGZA, C. O. 391. Pentru ce au trebuit fiarele și ierburile veninoase? reptilele, vulcanii, bolile și moartea? BOLINTINEANU, O. 361.
reptílă s. f., g.-d. art. reptílei; pl. reptíle
reptílă s. f., g.-d. art. reptílei; pl. reptíle
REPTÍLE s.f.pl. 1. Clasă a vertebratelor târâtoare, ovipare, carnivore, cu temperatura corpului rece, fără picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, și cu corpul acoperit de o piele cu solzi; (la sg.) animal din această clasă; șarpe; târâtoare. 2. (Fig.) Cel care este gata să se înjosească pentru a parveni. [Sg. reptilă. / < fr. reptiles, cf. lat. reptilis < repere – a se târî].
REPTÍLE s. f. pl. clasă de vertebrate târâtoare, ovipare, cu temperatura corpului scăzută, fără picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, și cu corpul acoperit de o piele cu solzi. (< fr. reptiles, germ. Reptile)
REPTÍLĂ ~e f. 1) la pl. Clasă de vertebrate târâtoare, cu corpul acoperit de un înveliș solzos, cu sau fără picioare și cu inima tricamerală (reprezentanți: șarpele, șopârla, crocodilul etc.). 2) Animal din această clasă. /<fr. reptiles, germ. Reptile
reptil n. 1. animal care se târăște pe pântece; 2. pl. clasă de animale vertebrate cu sânge rece: țestoase, șopârle, șerpi, broaște; 3. fig. ființă josnică și târîtoare.
*reptíl n., pl. e (fr. reptile, lat. réptilis, d. répere, reptum, a se tîrî). Zool. Animal care se tîrăște, cum îs maĭ ales șerpiĭ, apoĭ șopîrlele, crocodiliĭ, broaștele țestoase ș. a. Fig. Persoană josnică și lingușitoare. – Și reptilă f. – Reptilele aŭ sînge rece și-s în general ovipare, cu respirațiune pulmonară și organizate p. vĭața terestră, deși unele, maĭ ale crocodiliĭ, pot sta maĭ mult orĭ maĭ puțin supt apă. Pelea lor e une-orĭ întărită pin solzĭ imbricațĭ orĭ juxtapușĭ foarte rezistențĭ (ca la broaștele țestoase, la crocodilĭ). La șerpĭ, pelea se schimbă în fiecare an. Unele aŭ picĭoare, altele le aŭ atrofiate și de abea vizibile, altele n’aŭ de loc ca șerpiĭ. – Afară de rare excepțiunĭ, reptilele-s carnivore. Grație uneĭ neobișnuite facultățĭ de a-șĭ lărgi gura și esofagu, eĭ pot înghiți prada fără să mestece. La marile speciĭ, digestiunea se face atuncĭ încet și într’un fel de letargie. În fine, unele-s veninoase și produc moarte pin mușcătură (ca vipera, naja, cerastu). Foarte rezistente cauzelor de distrugere, putînd suferi fără să moară mutilările cele maĭ teribile, reptilele-s răspîndite pe tot globu și-s cu atît maĭ marĭ cu cît locuĭesc maĭ aproape de ecŭator (ca gavialiĭ, pitoniĭ), fără să ajungă totușĭ la formele colosale ale reptilelor fósile, dintre care unele aŭ ajuns pînă la 30 de metri în lungime. – Unele-s folositoare omuluĭ. Așa-s șopîrlele și colubriĭ (șerpĭ micĭ negri, ca ceĭ din insula Șerpilor), care mănîncă insectele vătămătoare. În industria peilor asemenea: pelea de crocodil, de șerpĭ marĭ și bagaŭa are mare preț. Reptilele se împart în ordine, din care cele maĭ însemnate sînt: chelonienele, saurienele, ofidienele și batracienele.
reptílă monetáră sint. s. 1976 (ec., fin.) Limită a fluctuației cursului bancar pentru un ansamblu anumit de monede v. șarpe monetar //din reptilă + monetară//
REPTÍLĂ (< fr., germ.) s. f. (La pl.) Clasă de vertebrate amniote, poikiloterme, ovipare, având membre scurte, uneori rudimentare sau absente (ex. șerpii), plămânii bine dezvoltați și inimă tricamerală (Reptilia). Sunt primele vertebrate în întregime terestre, ca adaptare având pielea acoperită de un strat de solzi cornoși care împiedică pierderea apei din corp. Au apărut la sfârșitul Carboniferului și au fost animalele dominate în Mezozoic, când au ocupat toate mediile de viață (acvatic, terestru și aerian) și au atins dimensiuni impresionante (dinozaurii, ichtiosaurii, ptedoractilii etc.). Formele actuale includ șopârlele, șerpii, broaștele țestoase și crocodilii. ♦ (Și la sg.) Animal din această clasă.
reptilă, reptile s. f. (deț.) recidivist.

reptilă dex

Intrare: reptilă
reptilă substantiv feminin