Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru reprobator

REPROBAT├ôR, -O├üRE, reprobatori, -oare, adj. Care reprob─â. ÔÇô Din fr. r├ęprobateur, lat. reprobator, -oris.
REPROBAT├ôR, -O├üRE, reprobatori, -oare, adj. Care reprob─â. ÔÇô Din fr. r├ęprobateur, lat. reprobator, -oris.
REPROBATÓR, -OÁRE, reprobatori, -oare, adj. Care reprobă, de reprobare. Atitudine reprobatoare.
reprobatór (re-pro-) adj. m., pl. reprobatóri; f. sg. și pl. reprobatoáre
reprobatór adj. m. (sil. -pro-), pl. reprobatóri; f. sg. și pl. reprobatoáre
REPROBATÓR adj. v. dezaprobator.
REPROBAT├ôR, -O├üRE adj. Care reprob─â; reprobativ. [Cf. fr. r├ęprobateur, lat. reprobator].
REPROBAT├ôR, -O├üRE adj. care reprob─â; reprobativ. (< fr. r├ęprobateur, lat. reprobator)
REPROBAT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) Care reprob─â; dezaprobator. Privire ~oare. /<fr. r├ęprobateur, lat. reprobator
reprobator a. ╚Öi m. care exprim─â reproba╚Ťiune.
REPROBATOR adj. dezaprobator, neaprobator. (Îi vorbea cu ton ~.)

Reprobator dex online | sinonim

Reprobator definitie

Intrare: reprobator
reprobator adjectiv
  • silabisire: -pro-