REPROBATÓR, -OÁRE, reprobatori, -oare, adj. Care reprobă. – Din fr. réprobateur, lat. reprobator, -oris.

REPROBATÓR, -OÁRE, reprobatori, -oare, adj. Care reprobă. – Din fr. réprobateur, lat. reprobator, -oris.

REPROBATÓR, -OÁRE, reprobatori, -oare, adj. Care reprobă, de reprobare. Atitudine reprobatoare.

reprobatór (re-pro-) adj. m., pl. reprobatóri; f. sg. și pl. reprobatoáre

reprobatór adj. m. (sil. -pro-), pl. reprobatóri; f. sg. și pl. reprobatoáre

REPROBATÓR adj. v. dezaprobator.

REPROBATÓR, -OÁRE adj. Care reprobă; reprobativ. [Cf. fr. réprobateur, lat. reprobator].

REPROBATÓR, -OÁRE adj. care reprobă; reprobativ. (< fr. réprobateur, lat. reprobator)

REPROBATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care reprobă; dezaprobator. Privire ~oare. /<fr. réprobateur, lat. reprobator

reprobator a. și m. care exprimă reprobațiune.

REPROBATOR adj. dezaprobator, neaprobator. (Îi vorbea cu ton ~.)