reprobator definitie

11 definiții pentru reprobator

REPROBATÓR, -OÁRE, reprobatori, -oare, adj. Care reprobă. – Din fr. réprobateur, lat. reprobator, -oris.
REPROBATÓR, -OÁRE, reprobatori, -oare, adj. Care reprobă. – Din fr. réprobateur, lat. reprobator, -oris.
REPROBATÓR, -OÁRE, reprobatori, -oare, adj. Care reprobă, de reprobare. Atitudine reprobatoare.
reprobatór (re-pro-) adj. m., pl. reprobatóri; f. sg. și pl. reprobatoáre
reprobatór adj. m. (sil. -pro-), pl. reprobatóri; f. sg. și pl. reprobatoáre
REPROBATÓR adj. v. dezaprobator.
REPROBATÓR, -OÁRE adj. Care reprobă; reprobativ. [Cf. fr. réprobateur, lat. reprobator].
REPROBATÓR, -OÁRE adj. care reprobă; reprobativ. (< fr. réprobateur, lat. reprobator)
REPROBATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care reprobă; dezaprobator. Privire ~oare. /<fr. réprobateur, lat. reprobator
reprobator a. și m. care exprimă reprobațiune.
REPROBATOR adj. dezaprobator, neaprobator. (Îi vorbea cu ton ~.)

reprobator dex

Intrare: reprobator
reprobator adjectiv
  • silabisire: -pro-