reprobare definitie

2 intrări

22 definiții pentru reprobare

REPROBÁ, reprób, vb. I. Tranz. A dezaproba un act, o acțiune; a respinge, a condamna. – Din lat. reprobare.
REPROBÁRE, reprobări, s. f. Acțiunea de a reproba; reprobațiune. – V. reproba.
REPROBÁ, reprób, vb. I. Tranz. A dezaproba un act, o acțiune; a respinge, a condamna. – Din lat. reprobare.
REPROBÁRE, reprobări, s. f. Acțiunea de a reproba; reprobațiune. – V. reproba.
REPROBÁ, reprób, vb. I. Tranz. A dezaproba un act, o acțiune; a respinge, a condamna, a blama. Autoritatea materială a marilor puteri europene este azi în deplin acord cu forța morală a opiniunii publice, spre a reproba purtarea noastră. ODOBESCU, S. III 484. ◊ Absol. Suscită lacrămile, mîngîie sau reprobă. MACEDONSKI, O. IV 87.
REPROBÁRE, reprobări, s. f. Faptul de a reproba; dezaprobare. Ascultă... cu un amestec de uimire, de reprobare. C. PETRESCU, O. P. I 125. [Bătrînul] se prefăcu că nu observase simțimîntul de reprobare și de ură al nobilei copile. FILIMON, C. 54.
reprobá (a ~) (rar) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 repróbă
reprobáre (re-pro-) s. f., g.-d. art. reprobắrii; pl. reprobắri
reprobá vb. (sil. -pro-), ind. prez. 1 sg. reprób, 3 sg. și pl. repróbă
reprobáre s. f. (sil. -pro-), g.-d. art. reprobării; pl. reprobări
REPROBÁ vb. v. dezaproba.
REPROBÁRE s. v. dezaprobare.
A reproba ≠ a consimți
REPROBÁ vb. I. tr. A condamna, a dezaproba; a respinge. [P.i. reprób și -bez. / < lat. reprobare].
REPROBÁRE s.f. Acțiunea de a reproba și rezultatul ei; dezaprobare; reprobațiune. [< reproba].
REPROBÁ vb. tr. a dezaproba, a respinge, a condamna. (< lat. reprobare)
A REPROBÁ reprób tranz. (fapte) A considera condamnabil; a nu încuviința. /<lat. reprobare
reprobà v. a respinge ceeace se dezaprobă, a condamna.
*reprób, a v. tr. (lat. réprobo, -áre. V. probez). Blamez, nu aprob, dezaprob: a reproba o faptă.
*reprobațiúne f. (lat. re-probatio, -ónis). Acțiunea de a reproba, blam. – Și -áție, dar ob. -áre.
REPROBA vb. a blama, a condamna, a dezaproba, a înfiera, a proscrie, a respinge, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sancționa, (pop.) a osîndi, (înv.) a mustra, a protesta, (fig.) a veșteji.
REPROBARE s. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, respingere, stigmatizare, (livr.) dezavuare, reprehensiune, (rar) reprobațiune, sancționare, (pop.) osîndire, (înv.) prihană, (fig.) veștejire. (~ cuiva pentru faptele sale.)

reprobare dex

Intrare: reproba
reproba verb grupa I conjugarea I
Intrare: reprobare
reprobare substantiv feminin
  • silabisire: -pro-