Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru reprobare

REPROB├ü, repr├│b, vb. I. Tranz. A dezaproba un act, o ac╚Ťiune; a respinge, a condamna. ÔÇô Din lat. reprobare.
REPROB├üRE, reprob─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reproba; reproba╚Ťiune. ÔÇô V. reproba.
REPROB├ü, repr├│b, vb. I. Tranz. A dezaproba un act, o ac╚Ťiune; a respinge, a condamna. ÔÇô Din lat. reprobare.
REPROB├üRE, reprob─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reproba; reproba╚Ťiune. ÔÇô V. reproba.
REPROB├ü, repr├│b, vb. I. Tranz. A dezaproba un act, o ac╚Ťiune; a respinge, a condamna, a blama. Autoritatea material─â a marilor puteri europene este azi ├«n deplin acord cu for╚Ťa moral─â a opiniunii publice, spre a reproba purtarea noastr─â. ODOBESCU, S. III 484. ÔŚŐ Absol. Suscit─â lacr─âmile, m├«ng├«ie sau reprob─â. MACEDONSKI, O. IV 87.
REPROB├üRE, reprob─âri, s. f. Faptul de a reproba; dezaprobare. Ascult─â... cu un amestec de uimire, de reprobare. C. PETRESCU, O. P. I 125. [B─âtr├«nul] se pref─âcu c─â nu observase sim╚Ťim├«ntul de reprobare ╚Öi de ur─â al nobilei copile. FILIMON, C. 54.
reprobá (a ~) (rar) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 repróbă
reprobáre (re-pro-) s. f., g.-d. art. reprobắrii; pl. reprobắri
reprobá vb. (sil. -pro-), ind. prez. 1 sg. reprób, 3 sg. și pl. repróbă
reprobáre s. f. (sil. -pro-), g.-d. art. reprobării; pl. reprobări
REPROBÁ vb. v. dezaproba.
REPROBÁRE s. v. dezaprobare.
A reproba Ôëá a consim╚Ťi
REPROBÁ vb. I. tr. A condamna, a dezaproba; a respinge. [P.i. reprób și -bez. / < lat. reprobare].
REPROB├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a reproba ╚Öi rezultatul ei; dezaprobare; reproba╚Ťiune. [< reproba].
REPROBÁ vb. tr. a dezaproba, a respinge, a condamna. (< lat. reprobare)
A REPROB├ü repr├│b tranz. (fapte) A considera condamnabil; a nu ├«ncuviin╚Ťa. /<lat. reprobare
reprobà v. a respinge ceeace se dezaprobă, a condamna.
*repr├│b, a -├í v. tr. (lat. r├ęprobo, -├íre. V. probez). Blamez, nu aprob, dezaprob: a reproba o fapt─â.
*reproba╚Ťi├║ne f. (lat. re-probatio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a reproba, blam. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ob. -├íre.
REPROBA vb. a blama, a condamna, a dezaproba, a ├«nfiera, a proscrie, a respinge, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sanc╚Ťiona, (pop.) a os├«ndi, (├«nv.) a mustra, a protesta, (fig.) a ve╚Öteji.
REPROBARE s. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, ├«nfierare, neaprobare, respingere, stigmatizare, (livr.) dezavuare, reprehensiune, (rar) reproba╚Ťiune, sanc╚Ťionare, (pop.) os├«ndire, (├«nv.) prihan─â, (fig.) ve╚Ötejire. (~ cuiva pentru faptele sale.)

Reprobare dex online | sinonim

Reprobare definitie

Intrare: reproba
reproba verb grupa I conjugarea I
Intrare: reprobare
reprobare substantiv feminin
  • silabisire: -pro-