REPROBÁBIL, -Ă, reprobabili, -e, adj. Care merită să fie reprobat; blamabil, condamnabil. – Din lat. reprobabilis.

REPROBÁBIL, -Ă, reprobabili, -le, adj. Care merită să fie reprobat, care trebuie condamnat; blamabil, condamnabil. – Din lat. reprobabilis.

REPROBÁBIL, -Ă, reprobabili, -e, adj. Care trebuie reprobat; care merită să fie condamnat, blamat. A mutila lucrarea de artă... este a te face vinovat de o faptă reprobabilă. CARAGIALE, O. III 244.

reprobábil (re-pro-) adj. m., pl. reprobábili; f. reprobábilă, pl. reprobábile

reprobábil adj. m. (sil. -pro-), pl. reprobábili; f. sg. reprobábilă, pl. reprobábile

REPROBÁBIL adj. v. condamnabil.

REPROBÁBIL, -Ă adj. Demn de reprobat; condamnabil. [Cf. lat. reprobabilis].

REPROBÁBIL, -Ă adj. demn de reprobat; condamnabil. (< lat. reprobabilis)

REPROBÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi reprobat; în stare să fie reprobat; condamnabil. Atitudine ~ă. /<lat. reprobabilis

*reprobábil, -ă adj. (lat. reprobabilis). Care merită să fie reprobat, blamabil: faptă reprobabilă.

REPROBABIL adj. blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, rușinos, urît, vinovat, (livr.) reprehensibil, (înv.) ocarnlc, ocărîtor, rușinător. (O faptă ~.)