Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru reproba

REPROB├ü, repr├│b, vb. I. Tranz. A dezaproba un act, o ac╚Ťiune; a respinge, a condamna. ÔÇô Din lat. reprobare.
REPROB├ü, repr├│b, vb. I. Tranz. A dezaproba un act, o ac╚Ťiune; a respinge, a condamna. ÔÇô Din lat. reprobare.
REPROB├ü, repr├│b, vb. I. Tranz. A dezaproba un act, o ac╚Ťiune; a respinge, a condamna, a blama. Autoritatea material─â a marilor puteri europene este azi ├«n deplin acord cu for╚Ťa moral─â a opiniunii publice, spre a reproba purtarea noastr─â. ODOBESCU, S. III 484. ÔŚŐ Absol. Suscit─â lacr─âmile, m├«ng├«ie sau reprob─â. MACEDONSKI, O. IV 87.
reprobá (a ~) (rar) (re-pro-) vb., ind. prez. 3 repróbă
reprobá vb. (sil. -pro-), ind. prez. 1 sg. reprób, 3 sg. și pl. repróbă
REPROBÁ vb. v. dezaproba.
A reproba Ôëá a consim╚Ťi
REPROBÁ vb. I. tr. A condamna, a dezaproba; a respinge. [P.i. reprób și -bez. / < lat. reprobare].
REPROBÁ vb. tr. a dezaproba, a respinge, a condamna. (< lat. reprobare)
A REPROB├ü repr├│b tranz. (fapte) A considera condamnabil; a nu ├«ncuviin╚Ťa. /<lat. reprobare
reprobà v. a respinge ceeace se dezaprobă, a condamna.
*repr├│b, a -├í v. tr. (lat. r├ęprobo, -├íre. V. probez). Blamez, nu aprob, dezaprob: a reproba o fapt─â.
REPROBA vb. a blama, a condamna, a dezaproba, a ├«nfiera, a proscrie, a respinge, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sanc╚Ťiona, (pop.) a os├«ndi, (├«nv.) a mustra, a protesta, (fig.) a ve╚Öteji.

Reproba dex online | sinonim

Reproba definitie

Intrare: reproba
reproba verb grupa I conjugarea I