Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru repriză

REPRÍZĂ, reprize, s. f. 1. Fiecare dintre intervalele sau etapele succesive ale unei activități (în special ale unui meci de fotbal, handbal, hochei etc.). 2. Durată a unei faze într-o operație tehnică; etapă de lucru. ◊ Loc. adv. În reprize = pe rând, în etape. 3. Creștere a turației unui motor printr-o accelerare bruscă, pentru a învinge o rezistență exterioară de moment. 4. Reluare sau repetare a unei operații tehnice întrerupte. 5. Defect la suprafața unor piese turnate datorat umplerii incomplete a formelor de turnare, care se prezintă sub forma șanțurilor, a unor margini rotunjite etc. – Din fr. reprise.
REPRÍZĂ, reprize, s. f. 1. Fiecare dintre intervalele sau etapele succesive de timp care împarte în părți egale durata totală a unei întreceri sportive, între care se interpun pauze variabile după natura jocului. 2. Durată a unei faze într-o operație tehnică; etapă de lucru. ◊ Loc. adv. În reprize = pe rând, în etape. 3. Trecere a unui motor de autovehicul de la un regim de mers cu turația joasă la unul cu turația înaltă, printr-o accelerare bruscă. 4. Reluare sau repetare a unei operații tehnice întrerupte. 5. Defect la suprafața unor piese turnate datorat umplerii incomplete a formelor de turnare, care se prezintă sub forma șanțurilor, a unor rotunjiri etc. – Din fr. reprise.
REPRÍZĂ, reprize, s. f. 1. Fiecare dintre părțile sau etapele succesive în care se împarte desfășurarea unei activități (în special a unei competiții sportive). Prima repriză a meciului. ◊ Loc. adv. În reprize = pe rînd, în etape. A vorbit în reprize. 2. Trecere a unui motor de autovehicul de la un regim de mers cu turație joasă la un regim cu turație înaltă, printr-o accelerare bruscă. 3. Reluare a unei operații tehnice întrerupte. 4. Durată a unei faze dintr-o operație tehnică.
repríză (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprízei; pl. repríze
repríză s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. reprízei; pl. repríze
REPRÍZĂ s. 1. (SPORT) (astăzi rar) mitan. (~ la un meci de fotbal.) 2. v. rundă. 3. v. reexpoziție.
REPRÍZĂ s.f. 1. Partidă formată dintr-un anumit număr de puncte. ♦ Fiecare dintre fazele diferite ale unei întreceri sportive. ♦ Grup de călăreți care își dresează caii sub comandă în același timp. 2. Manevră prin care se imprimă unui motor o accelerație bruscă. 3. Reluarea unei operații tehnice întrerupte. 4. Secțiune a unei sonate, a unei fugi etc. care se repetă; reexpoziție. [< fr. reprise].
REPRÍZĂ s. f. 1. partidă formată dintr-un anumit număr de puncte. ◊ fiecare dintre fazele diferite ale unei întreceri sportive. ◊ grup de călăreți care își dresează caii sub comandă în același timp. 2. accelerare a turației unui motor în scopul obținerii unei creșteri de putere într-un timp foarte scurt. 3. reluare a unei operații tehnice întrerupte. 4. secțiune a unei forme muzicale (sonată, fugă etc.), în care se expune din nou un material tematic prezentat anterior. (< fr. reprise)
REPRÍZĂ ~e f. 1) Fiecare dintre etapele succesive ale unei competiții sportive, organizate după anumite reguli; rundă. 2) Fază în desfășurarea unui proces, a unei acțiuni stadiale; rundă. 3) Reîncepere a unor operații tehnice întrerupte. 4) Reluare a unui cuvânt sau a unui gând în propoziție. /<fr. reprise
repriză f. 1. reluarea unei piese teatrale; 2. Muz. partea unei arii ce trebuie executată de două ori: repriză de fluier AL. (= fr. reprise).
*repríză f., pl. e (fr. reprise. V. priză). Reluarea unuĭ lucru lăsat orĭ întrerupt: lucru făcut în treĭ reprize. O parte dintr’un asalt de scrimă: fu rănit de la prima repriză. O parte oare-care dintr’un număr maĭ mare de oamenĭ: soldațiĭ aŭ călărie în manej împărțițĭ în patru reprize. Muz. Parte care trebuĭe să fie cîntată de doŭă orĭ, deși e scrisă o dată.
REPRI s. 1. (SPORT) (rar) mitan. (~ la un meci de fotbal.) 2. (SPORT) rund. (~ la un meci de box.) 3. (MUZ.) reexpoziție.
repriză (it. reprise; fr., engl. reprise; germ. Reprise, Wiederkehr, Wierderaufnahme), secțiune a unei forme* muzicale în care se re-expune un material tematic prezent anterior: 1. Cea de-a treia secțiune a formei de sonată* și de rondo*, în care sunt reluate ideile muzicale din expoziție (1). În principiu, structura r. este analoagă celei a expoziției cu deosebirea fundamentală a prezentării temei* a doua în tonalitatea (2) lucrării. Finalul formei de sonată îl poate constitui o coda* sau o dezvoltare terminală urmată de un grup cadențial. R. redusă sau concentrată comportă fie contragerea temelor (Beethoven, Sonata pentru pian op. 2 nr. 2), fie suprimarea uneia dintre ele (Haydn, Sonata pentru pian în mi bemol major nr. 3; Chopin, Sonata pentru pian în si bemol minor). R. recurentă* sau inversată prezintă particularitatea reluării temei secunde înaintea prime teme (Mozart, Sonata pentru pian în re major, K. V 331 și Sonata pentru pian și vioară nr. 3 – partea a III-a). Falsa r. este expunerea temei I (integral sau parțial) într-o altă tonalitate decât cea inițială, urmată de r. reală (Beethoven, Sonata pentru pian op. 10 nr. 2). În mod greșit identificată cu reexpoziția* 2. Secțiune finală a formei de fugă*, în care se reafirmă tonalitatea inițială; r. poate fi tonală și tematică sau numai tonală. 3. Secțiune concluzivă în forma bipartită cu mică r. – AB – realizată prin reluarea unei fraze* (perioade*) din A, cu rol cadențial (v. cadență (1)). V. lied.

Repriză dex online | sinonim

Repriză definitie

Intrare: repriză
repriză substantiv feminin
  • silabisire: -pri-