reprimire definitie

2 intrări

17 definiții pentru reprimire

REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.
REPRIMÍRE, reprimiri, s. f. Acțiunea de a reprimi și rezultatul ei. – V. reprimi.
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Re1- + primi.
REPRIMÍRE, reprimiri, s. f. Acțiunea de a reprimi și rezultatul ei. – V. reprimi.
REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi (un lucru care a fost cedat, împrumutat, luat). ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. Muncitorii concediați nu vor fi reprimiți. BARANGA, V. A. 15.
REPRIMÍRE, reprimiri, s. f. Acțiunea de a reprimi și rezultatul ei.
reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă
reprimíre (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprimírii; pl. reprimíri
reprimí vb. (sil. -pri-) primi
reprimíre s. f. (sil. -pri-) primire
REPRIMÍ vb. 1. v. reangaja. 2. a readmite. (A ~ în școală.)
REPRIMÍRE s. v. reangajare.
REPRIMÍ vb. IV. tr. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană concediată. [P.i. -mesc. / < re- + primi].
REPRIMÍRE s.f. Acțiunea de a reprimi și rezultatul ei. [< reprimi].
A REPRIMÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte, sume de bani etc.) A primi înapoi. 2) (persoane) A angaja din nou; a reangaja. /re- + a primi
REPRIMI vb. 1. a reangaja. (A ~ într-o slujbă.) 2. a readmite. (A ~ în școală.)
REPRIMIRE s. reangajare. (~ cuiva în serviciu.)

reprimire dex

Intrare: reprimi
reprimi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -pri-
Intrare: reprimire
reprimire substantiv feminin
  • silabisire: -pri-