reprimare definitie

2 intrări

20 definiții pentru reprimare

REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. – Din fr. réprimer.
REPRIMÁRE, reprimări, s. f. Acțiunea de a reprima și rezultatul ei. – V. reprima.
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni, un act de revoltă etc. – Din fr. réprimer.
REPRIMÁRE, reprimări, s. f. Acțiunea de a reprima și rezultatul ei. – V. reprima.
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A pune capăt, a curma, a înăbuși prin mijloace drastice, prin violență (o acțiune, desfășurarea unui proces etc.). Orice încercare de dezordine, înainte de-a servi ca îndemn altora, să fie reprimată energic și exemplar. REBREANU, R. II 21. Mihai-vodă Viteazul la anul al doilea al domniei sale(1594)... avu a reprima o răscoală de boieri. ODOBESCU, S. I 430.
REPRIMÁRE, reprimări, s. f. Acțiunea de a reprima și rezultatul ei. Sfaturile populare îndeplinesc atît funcția economico-organizatorică și cultural-educativă, cît și pe cea de reprimare a uneltirilor dușmanului de clasă. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 5.
reprimá (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 reprímă
reprimáre (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprimắrii; pl. reprimắri
reprimá vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. reprím, 3 sg. și pl. reprímă
reprimáre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. reprimării; pl. reprimări
REPRIMÁ vb. a înăbuși, (fig.) a sugruma. (A ~ o răscoală.)
REPRIMÁRE s. 1. înăbușire, (înv.) supresiune, (fig.) sugrumare. (~ unei răscoale.) 2. represiune. (Măsuri de ~.)
REPRIMÁ vb. I. tr. A pune capăt, a înăbuși prin măsuri drastice (o acțiune, o opoziție etc.). [P.i. reprím. / < fr. réprimer, it., lat. reprimere].
REPRIMÁRE s.f. Acțiunea de a reprima și rezultatul ei; înăbușire, oprimare; represiune. [< reprima].
REPRIMÁ vb. tr. a înăbuși prin măsuri drastice, violente (o opoziție politică, o revoltă etc.). (< fr. réprimer)
A REPRIMÁ reprím tranz. (acțiuni de revoltă, de opoziție etc.) A curma prin violență; a înăbuși. /<fr. réprimer
reprimà v. 1. a opri acțiunea, efectul unui lucru: a-și reprima pasiunile; 2. a împiedica răul prin amenințare ori pedeapsă.
*reprím, a v. tr. (fr. réprimer, d. lat. reprimere. V. com-prim). Înfrînez, înăbuș: a reprima o răscoală.
REPRIMA vb. a înăbuși, (fig.) a sugruma. (A ~ o răscoală.)
REPRIMARE s. înăbușire, (înv.) supresiune, (fig.) sugrumare. (~ unei răscoale.)

reprimare dex

Intrare: reprima
reprima verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -pri-
Intrare: reprimare
reprimare substantiv feminin
  • silabisire: -pri-