Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru reprimare

REPRIM├ü, repr├şm, vb. I. Tranz. A curma, a ├«n─âbu╚Öi, a ├«mpiedica prin mijloace drastice, violente desf─â╚Öurarea unei ac╚Ťiuni de revolt─â, de opozi╚Ťie. ÔÇô Din fr. r├ęprimer.
REPRIM├üRE, reprim─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reprima ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. reprima.
REPRIM├ü, repr├şm, vb. I. Tranz. A curma, a ├«n─âbu╚Öi, a ├«mpiedica prin mijloace drastice, violente desf─â╚Öurarea unei ac╚Ťiuni, un act de revolt─â etc. ÔÇô Din fr. r├ęprimer.
REPRIM├üRE, reprim─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reprima ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. reprima.
REPRIM├ü, repr├şm, vb. I. Tranz. A pune cap─ât, a curma, a ├«n─âbu╚Öi prin mijloace drastice, prin violen╚Ť─â (o ac╚Ťiune, desf─â╚Öurarea unui proces etc.). Orice ├«ncercare de dezordine, ├«nainte de-a servi ca ├«ndemn altora, s─â fie reprimat─â energic ╚Öi exemplar. REBREANU, R. II 21. Mihai-vod─â Viteazul la anul al doilea al domniei sale(1594)... avu a reprima o r─âscoal─â de boieri. ODOBESCU, S. I 430.
REPRIM├üRE, reprim─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reprima ╚Öi rezultatul ei. Sfaturile populare ├«ndeplinesc at├«t func╚Ťia economico-organizatoric─â ╚Öi cultural-educativ─â, c├«t ╚Öi pe cea de reprimare a uneltirilor du╚Ömanului de clas─â. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 11, 5.
reprim├í (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 repr├şm─â
reprimáre (re-pri-) s. f., g.-d. art. reprimắrii; pl. reprimắri
reprim├í vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. repr├şm, 3 sg. ╚Öi pl. repr├şm─â
reprimáre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. reprimării; pl. reprimări
REPRIMÁ vb. a înăbuși, (fig.) a sugruma. (A ~ o răscoală.)
REPRIMÁRE s. 1. înăbușire, (înv.) supresiune, (fig.) sugrumare. (~ unei răscoale.) 2. represiune. (Măsuri de ~.)
REPRIM├ü vb. I. tr. A pune cap─ât, a ├«n─âbu╚Öi prin m─âsuri drastice (o ac╚Ťiune, o opozi╚Ťie etc.). [P.i. repr├şm. / < fr. r├ęprimer, it., lat. reprimere].
REPRIM├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a reprima ╚Öi rezultatul ei; ├«n─âbu╚Öire, oprimare; represiune. [< reprima].
REPRIM├ü vb. tr. a ├«n─âbu╚Öi prin m─âsuri drastice, violente (o opozi╚Ťie politic─â, o revolt─â etc.). (< fr. r├ęprimer)
A REPRIM├ü repr├şm tranz. (ac╚Ťiuni de revolt─â, de opozi╚Ťie etc.) A curma prin violen╚Ť─â; a ├«n─âbu╚Öi. /<fr. r├ęprimer
reprim├á v. 1. a opri ac╚Ťiunea, efectul unui lucru: a-╚Öi reprima pasiunile; 2. a ├«mpiedica r─âul prin amenin╚Ťare ori pedeaps─â.
*repr├şm, a -├í v. tr. (fr. r├ęprimer, d. lat. reprimere. V. com-prim). ├Änfr├«nez, ├«n─âbu╚Ö: a reprima o r─âscoal─â.
REPRIMA vb. a înăbuși, (fig.) a sugruma. (A ~ o răscoală.)
REPRIMARE s. înăbușire, (înv.) supresiune, (fig.) sugrumare. (~ unei răscoale.)

Reprimare dex online | sinonim

Reprimare definitie

Intrare: reprima
reprima verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -pri-
Intrare: reprimare
reprimare substantiv feminin
  • silabisire: -pri-