REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

REPOVESTÍT, -Ă, repovestiți, -te, adj. Povestit din nou, povestit încă o dată. – V. repovesti.

REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Re¹- + povesti.

REPOVESTÍT, -Ă, repovestiți, -te, adj. Povestit din nou, povestit încă o dată. – V. repovesti.

REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti din nou, a povesti încă o dată. Și cînd gîndesc la viața-mi, îmi pare că ea cură Încet, repovestită de o străină gură. EMINESCU, O. I 71.

repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă

repovestí vb. povesti

A REPOVESTÍ ~ésc tranz. A povesti din nou. /re- + a povesti

repovestì v. a povesti din nou: (vieața-mi) ’ncet repovestită de o străină gură EM.

*repovestésc v. tr. Povestesc ĭar.