repovestire definitie

2 intrări

12 definiții pentru repovestire

REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.
REPOVESTÍRE, repovestiri, s. f. Acțiunea de a repovesti și rezultatul ei. – V. repovesti.
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Re1- + povesti.
REPOVESTÍRE, repovestiri, s. f. Acțiunea de a repovesti și rezultatul ei. – V. repovesti.
REPOVESTÍ, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti din nou, a povesti încă o dată. Și cînd gîndesc la viața-mi, îmi pare că ea cură Încet, repovestită de o străină gură. EMINESCU, O. I 71.
repovestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestésc, imperf. 3 sg. repovesteá; conj. prez. 3 să repovesteáscă
repovestíre s. f., g.-d. art. repovestírii; pl. repovestíri
repovestí vb. povesti
repovestíre s. f. povestire
A REPOVESTÍ ~ésc tranz. A povesti din nou. /re- + a povesti
repovestì v. a povesti din nou: (vieața-mi) ’ncet repovestită de o străină gură EM.
*repovestésc v. tr. Povestesc ĭar.

repovestire dex

Intrare: repovesti
repovesti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: repovestire
repovestire substantiv feminin