Dicționare ale limbii române

2 intrări

10 definiții pentru reportat

REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.
REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. (Contabilitate) A face report, a trece, a nota, a scrie în altă coloană o sumă contabilizată; a repeta în capul unei coloane suma obținută prin adunarea cifrelor de pe pagina precedentă.
reportá (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reporteáză
reportá vb., ind. prez. 1 sg. reportéz, 3 sg. și pl. reporteáză
REPORTÁ vb. I. tr. A face un report; a trece pe pagina următoare totalul sumelor adunate de pe o pagină a unui registru. [< fr. reporter].
REPORTÁ vb. tr. 1. a face un report. 2. a trece pe hartă, planșetă etc. un punct prin coordonate. (< fr. reporter)
reportá (reportéz, reportát), vb. – A transfera, a face un report. Fr. reporter. Este dubletul lui repurta, vb. (a obține), din lat. reportare (sec. XIX), cf. fr. remporter. – Der. report, s. n. (sumă anterioară), din fr. report; reportaj, s. n., din fr. reportage; reporter, s. m., din fr. (engl.) reporter; reportericesc, adj. (de reporteri).
A REPORTÁ ~éz tranz. A efectua un report. /<fr. reporter
*repórt și -éz, a v. tr. (fr. reporter, d. porter, a purta. V. port). Transcriŭ o sumă din josu uneĭ paginĭ în susu paginiĭ următoare (în contabilitate). V. repurtez, raportez.

reportat definitie

reportat dex

Intrare: reporta
reporta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: reportat
reportat participiu