Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru repopulare

REPOPUL├ü, repopulez, vb. I. Tranz. A popula din nou un teritoriu. ÔÖŽ A reface un teren forestier desp─âdurit. ÔÇô Pref. re- + popula.
REPOPUL├üRE, repopul─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a repopula ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. repopula.
REPOPUL├ü, repopulez, vb. I. Tranz. A popula din nou un teritoriu. ÔÖŽ A reface un teren forestier desp─âdurit. ÔÇô Re1- + popula.
REPOPUL├üRE, repopul─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a repopula ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. repopula.
REPOPULÁ, repopulez, vb. I. Tranz. A popula din nou un teritoriu. Ca și cum ar fi menite să repopuleze pămîntul, vacile, caprele și oile se revarsă de pe podul plutitor în luncile de pe malul Oltului. BOGZA, C. O. 377.
REPOPUL├üRE, repopul─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a repopula ╚Öi rezultatul ei. Repopularea cu pe╚Öte a b─âl╚Ťilor Dun─ârii. ÔÖŽ (Silv.) Refacere natural─â sau artificial─â a unui teren forestier desp─âdurit.
repopulá (a ~) vb., ind. prez. 3 repopuleáză
repopuláre s. f., g.-d. art. repopulắrii; pl. repopulắri
repopul├í vb., ind. prez. 1 sg. repopul├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. repopule├íz─â
repopuláre s. f. populare
REPOPUL├ü vb. I. tr. A popula din nou. ÔÖŽ A umple un loc, un teritoriu prin str─âmutare din alt─â parte sau prin ├«nmul╚Ťire. [Cf. it. ripopolare, fr. repeupler].
REPOPUL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a repopula ╚Öi rezultatul ei. [< repopula].
REPOPUL├ü vb. tr. a popula din nou un teritoriu, prin str─âmutare sau prin ├«nmul╚Ťire. (dup─â fr. repeupler)
A REPOPUL├ü ~├ęz tranz. (teritorii, bazine acvatice etc.) A popula din nou. /re- + a popula

Repopulare dex online | sinonim

Repopulare definitie

Intrare: repopula
repopula verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: repopulare
repopulare substantiv feminin